România se află de 6 ani în interiorul UE iar unele dintre directivele acestui organism sunt luate în râs. De pildă, porcii sunt asasinaţi cu brutalitate în curţile oamenilor iar Protecţia Animalelor şi Direcţia Sanitar-Veterinară închid ochii. Barbaria este cu atât mai mare cu cât porcul este un animal inteligent precum câinele, maimuţa sau delfinul. Bruxelles-ul închide la rândul său ochii, deşi „implicaţiile sociale” ale măcelului se văd peste tot în puşcăriile româneşti. „Cum ţi-ai îngunghiat nevasta?” „Am înjunghiat-o ca pe porc!”. Faţă de ceea ce se întâmplă în România trebuie să menţionăm că, pe plan mondial, eforturile cercetătorilor se îndreaptă către transplantul de organe de la porc la om. Cercetătorii britanici şi australieni susţin că în 5-10 ani organele fiinţei porcine vor putea fi transplantate la om, prin îndepărtarea unei secţiuni din ADN-ul porcului, relatează publicaţia DailyMail. Controversele privind această procedură nu au întârziat să apară, una dintre ele conturându-se în jurul ideii de fiinţă-hibrid, de “omul porc”. Criticii se întreabă ce ar deveni un om după ce organele bolnave i-ar fi înlocuite cu organe de porc, prin transplant. Chiar şi cercetătorii recunosc că oamenii nu sunt încă pregătiţi să se “unească” cu animalele, respectiv cu organele lor, deşi în prezent unele intervenţii cardiovasculare se realizează cu valve provenind de la porc.
Cruzime în propria ogradă
România avea obligaţia ca din 2007 să stopeze măcelul porcilor, mai precis înjunghierea/căsăpirea acestora cu cuţitul, însă acest lucru nu s-a întâmplat. În preajma Crăciunului, în toată ţara porcii sunt asasinaţi cu brutalitate, invocându-se ca motive ale cruzimii tradiţia veche de secole şi faptul că în gospodăria ta personală nu intră nimeni să vadă cum îţi chinuieşti porcul la fel de personal. Faptul că medicii veterinari n-au „pistoale de adormire”, că nu vin când sunt chemaţi sau că asomarea este prea scumpă sunt alte bazaconii invocate de populaţia needucată. Măcelul se petrece sub ochii indiferenţi ai autorităţilor, care ar trebui să dea amenzi usturătoare ţăranilor, în condiţiile în care comunităţile locale au avut la dispoziţie, din abundenţă, fonduri europene pentru achiziţia instrumentelor pentru asomarea animalelor care vor fi sacrificate.
Porcul simte spectacolul grotesc în care urmează să fie căsăpit
Porcul, care este un animal la fel de deştept sau poate chiar mai deştept decât câinele sau maimuţa, conform cercetătorilor zoologi, parcă îşi prevesteşte sfârşitul. În ziua fatidică, el refuză să iasă afară din coteţ, chiar dacă este ademenit cu mâncare sau chemat mieros de stăpân, povestesc mai multe persoane care au asistat la astfel de spectacole groteşti. După ce animalul este scos de urechi din coteţ, zbătându-se şi guiţând, mort de frică, este apucat imediat de picioare de zdrahoni şi dus într-un loc special amenajat, unde se află o buturugă, un plastic întins, un castron pentru sânge şi un casap. Porcul se zbate în timp ce vede apropiindu-se de capul lui un casap cu un cuţit mare în mână iar strigătele lui de groază sunt întâmpinate cu zâmbete şi chiar cu o uşoară excitare. Cei mai sensibili nu pot suporta asemenea lucruri îngrozitoare. Chiar dacă n-aţi participat niciodată la aşa ceva, vă imaginaţi groaza bietului animăluţ. Este adevărat că el trebuie sacrificat, că de Crăciun carnea lui este bună, dar nu trebuie ucis în acest mod!
„Prinde-l măăă, că curge din el tot sângele de sângerete!”
În timp ce câteva persoane ţin porcul bine de picioare, casapul se apropie şi înjunghie porcul la gât şi în inimă. Uneori, din cauza fricii de moarte, porcul reuşeşte să scape de strânsoare şi fuge prin curte, cu cuţitul în gât. „Prinde-l măăăă că curge din el tot sângele de sângerete!” – este strigarea care se aude în fundalul de râsete al asistenţei. De obicei, pe post de casap acţionează gospodarul sau o altă persoană din localitate care a dobândit priceperea de a ucide în acest mod. Dacă acest casap este debutant şi nu se pricepe, el practic căsăpeşte animalul, făcându-i tăieturi urâte, iar purceluşul se chinuieşte mult până-şi dă duhul, în timp ce asistenţa umblă cu un vas prin jurul lui, pentru a-i colecta sângele pentru sângerete. Fericiţi de această barbarie, oamenii se cinstesc cu un pahar de ţuică la locul faptei, în timp ce animalul încă se zbate. Unii înjură UE cu această ocazie, dat fiind faptul că măcelul pe care-l săvârşesc cu bucurie an de an nu va mai putea continua dacă se vor da amenzi.
„Stai bă aici, să vezi cum taie tac-tu porcul!”
Toţi copiii de la ţară sunt invitaţi să asiste la spectacolul sângeros. „Stai bă aici, să vezi cum taie tac-tu porcul!” La început copilul plânge, suferă, nu poate mânca nimic din animăluţul de care s-a ataşat. Tac-su prăjeşte coada porcului şi i-o bagă copilului cu forţa în gură. „Na, asta-i cea mai bună, e pentru tine!” Copilul mânâncă şi plânge, ca în „Moartea căprioarei”. La anul va plânge tot mai puţin, anul celălalt şi mai puţin ş.a.m.d.
„Am înjunghiat-o pe nevastă ca pe porc”
Uniunea Europeană aduce mereu în discuţie „implicaţiile sociale” ale fenomenului uciderii animalelor în gospodăriile româneşti în acest mod. Deşi nu descrie conceptul, putem bănui că acesta înseamnă alimentarea cruzimii din om, oferirea unui exemplu nepotrivit copiilor. De altfel, interviurile televizate cu criminalii care-şi ispăşesc pedepsele în puşcăriile româneşti oferite din abundenţă pe OTV sunt clarificatoare: „L-am tăiat cum tăia el porcul” sau „am înjunghiat-o pe nevastă ca pe porc”. Unii conaţionali au o plăcere bolnavă să le povestească germanilor isprăvile de Crăciun ale sângerosului nostru popor Aici, în Germania, ţară în care grija pentru animale este proclamată peste tot, este greu de înţeles şi acceptat practica barbară românească de a ucide porcul cu cuţitul. Imaginea unui biet animal fugind cu cuţitul înfipt în gât şi înnecat în sânge ar determina proteste în masă şi cereri de arestare a persoanei care a făcut aşa ceva. Dacă unii conaţionali sunt delicaţi, refuzând să „verse” în străinătate din isprăvile sângerosului popor român, alţii au o plăcere bolnavă să le povestească germanilor despre grozăviile care se întâmplă în Ţara lui Dracula. Am asistat cu stupefacţie la o întâmplare de acest fel, când o româncă prezentă la cursurile de conversaţie în limba germană a povestit cu lux de amănunte măcelul care se desfăşoară acasă la ea, în România, cu ocazia Crăciunului sau a Paştelui, când porcul, respectiv mielul, este înjunghiat cu cruzime de taică-su. Femeia povestea fără să-i pese de reacţia asistenţei îngrozite, ba chiar toate aceste lucruri relatate cu nonşalanţă păreau să-i producă o plăcere bolnavă. „Şi apoi puteţi să mâncaţi acel animal chinuit?” – a fost singura întrebare a moderatoarei. Explicaţiile altor cursanţi de origine română, cum că şi la noi ar fi în curs de aplicare directivele europene, n-au putut şterge sângele invocat şi brutalitatea cu care au fost făcute primele descrieri. Să nu ne mai mirăm atunci că suntem consideraţi ciudaţii Europei!
Culmea tupeului românesc: Bucureştiul vrea să continue măcelul!
Chiar autorităţile române au cerut Comisiei Europene prelungirea măcelului din gospodăriile tărăneşti, cu 2-3-4 ani, începând 2008, şi se pare că a fost acordată o perioadă de tranziţie de 3 ani în care barbaria să continue, cu condiţia ca România să elaboreze un program de educare a populaţiei în legătură cu normele europene legate de bunăstarea animalului şi să găsească variante de rezolvare a acestei situaţii. Modelul măcelarilor autorizaţi, care să vină în gospodărie şi să asomeze porcul, a fost una dintre variante. Dintre aceste două condiţii nici una nu s-a îndeplinit. Populaţia în marea ei majoritate continuă să fie la fel de needucată şi barbară luând gâtul necuvântătoarelor ca în Evul Mediu. Singurul remediu pare să fie declanşarea unei proceduri de infrigement împotriva României, pentru neconformarea la regulile UE, deoarece măcelul chiar că nu mai poate continua. Acest articol a fost publicat pe 12 decembrie 2011 şi republicat în 12 decembrie 2012, dat fiind că măcelul animalelor continuă nestingherit în toată România.
Sursa: http://romaningermania.ro
