Somnul este descris ca o stare fiziologică și periodică de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționarii conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației si prin vise. (DEX ‘98)
Secole de-a rândul s-a crezut că somnul presupune o stare strict pasivă, însă primele studii moderne au dezvăluit că acesta este un proces activ, format din mai multe stadii ce se succed în cicluri de apoximativ 2 ore (cu variații individuale). Pentru a ne simți odihniți trebuie să ne trezim la sfârșitul unui astfel de ciclu și nu în mijlocul său. În cea de-a doua situatie nu ne vom simți obosiți indiferent de cât de lungă a fost perioada de somn.
Somnul este alcătuit din două stari: somnul de bază sau superficial (70-80% din totalul perioadei de somn) și somnul profund sau paradoxal, cu vise, mișcări rapide ale globilor oculari și reactii vegetative (de exemplu erecție).
Pentru starea de odihnă sunt necesare ambele tipuri de somn. Durata necesară pentru a se obține starea de odihnă mai sus menționată este codificată în structura noastră genetică.
Somnul este influențat de vârstă: nou născutul doarme 20 ore din 24, sugarul 14, copilul 12, tănărul 8, vârstnicul 4-6 ore cu treziri frecvente (Iamandescu, 2002), dar și de sex (femeile dorm mai puțin), starea emoțională, dar și poziția în care dormim. "Asfel, pozitia preferată pe care ne-o alegem instinctiv în timpul somnului, ține direct de caracterul fiecăruia dintre noi" (S.Dunkel). Dunkel a ajuns la concluzia că:
- cei care dorm pe burtă sau cu fața in jos sunt indivizi dominatori, perseverenți, dornici de a-i stăpâni pe cei din jur;
- cei care dorm pe spate, cu mâinile sub cap sunt persoane cu insușiri morale și/sau intelectuale deosebite
- cei care dorm ghemuiți sunt timizi din fire, puțin increzători în forțele proprii și simt nevoia de protecție;
- cei care dorm pe partea dreapta, cu mana sub cap sunt oameni echilibrati, siguri pe ei și descurcăreți;
Insomnia este o tulburare a echilibrului somn-veghe, care se manifestă prin lipsa de somn sau prin reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze etc.
Insomnia face parte din clasa dissomniilor și este cea mai frecventă tulburare la adulți, cauzată cel mai frecvent de situații de stress major; ea se manifestă în primul rând prin dificultatea de a iniția somnul și mai apoi prin imposibilitatea menținerii acestei stări.
Tratamentul tulburărilor de somn în general se alege în funcție de natura, durata, antecedentele și condițiile în care a apărut tulburarea respectivă.
În "Dimensiunea psihosocială a Practicii Medicale", dr. Iamandescu recomandă trei etape terapeutice în lupta impotriva insomniei:
Respectarea igienei somnului - menținerea orarului de somn, evitarea somnului diurn, desfășurarea de activități fizice în timpul zilei, evitarea meselor abundente seara și activităților stimulative de tipul vizionarii TV, aerisirea camerei etc
În cazul tulburărilor de somn secundare unor boli se recomandă tratamentul respectivelor disfuncții somatice. De exemplu, nu te aștepta să poți dormi dacă ai nasul înfundat și nu poți respira.
Tulburările de somn primare sunt cele din cauza carora trebuie să începi să își faci griji. Ele sunt de mai mult feluri și necesită diagnostic și tratament de specialitate. Vor fi folosite tehnici de meditație, placebo-terapie, ceaiuri sedative, medicamente sedativ-hipnotice etc. Nici măcar una dintre aceste metode nu poate fi aplicată "dupa ureche" sau sub atenta îndrumare a vecinei de palier. Dacă suspectezi că tu sau una din persoanele din jur suferă de o astfel de tulburare primară este bine să consulți un medic. Ajutorul său poate fi neprețuit într-o astfel de situație fiindcă imposibilitatea de a dormi poate fi un adevărat blestem.
