Pe 14 noiembrie începe Postul Naşterii Domnului, primul post din anul bisericesc şi ultimul post din anul civil. Tot pe 14 noiembrie, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Grigore Palama, unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe.
Postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului ţine 40 de zile, până pe 24 decembrie. Prin durata lui de 40 de zile, Biserica aminteşte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Postul este menţionat de foarte multe ori în Biblie, însuşi Mântuitorul Hristos spunând că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune. Postind 40 de zile, creştinii se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat şi născut din Fecioara Maria.
În primele secole, creştinii posteau în diferite moduri: unii mai multe zile, alţii mai puţine. Unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor. Uniformizarea duratei postului s-a făcut la sinodul local din Constantinopol ținut în anul 1166, în vremea patriarhului Luca Chrysoverghi. La acest sinod s-a hotărât ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie. "Lăsatul secului" precede începutul propriu zis al Postului, semnficând lăsarea celor lumeşti, mondene. "Secul" este prescurtarea latinescului "saeculum".
Conform tradiţiei creştine, postul reprezintă o normalizare a naturii umane, şi nu o persecutare a acesteia. Postul nu reprezintă o corvoadă, un chin, ci "trebuie să fie luminat, consimţit de bună voie, nu cu ciudă, ci să fie ca o bucurie. Nu un post cu ciudă sau ţinut de frică, pentru că atunci stomacul resimte postul ca o mare suferinţă, iar mintea culege numai mătrăguna şi numai răutăţi. Dumnezeu nu vrea un astfel de post", după cum spunea Părintele Sofian Boghiu.
Sfântul Ioan Gură de Aur, unul din Părinţii Bisericii Ortodoxe, a explicat ce înseamnă această perioadă: "Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească, rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine"...
Părintele Cleopa Ilie a spus că "Postul este o faptă de virtute, cu lucrare de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci un mijloc de mântuire". Mai mult, postirea "este o jertfă – o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea şi din respectul pe care le avem faţă de Dumnezeu. Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi al sârguinţei noastre spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană."
Totuşi, "lupta împotriva poftelor să nu se ducă fără îndrumarea unui duhovnic iscusit care ştie cumpăni pentru fiecare ins aparte: măsura, trebuinţa şi putinţa fiecăruia. Postul adică să fie măsurat după vârstă, dupa sănătatea rămasă - desi postul pe mulţi i-a făcut sănătoşi - şi după tăria şi felul ispitelor", explica Părintele Arsenie Boca.
În timpul Postului Crăciunului, miercurea şi vinerea nu se mănâncă cu ulei şi nu se bea vin. În aceste două zile se posteşte până la orele 15-16, când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte. Biserica a rânduit ca în fiecare sâmbătă şi duminică cuprinse între 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) şi 20 decembrie (pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul), să fie dezlegare la peşte. În Ajunul Crăciunului, creştinii ţin post mai aspru. Postul trebuie încheiat cu spovedania la preot şi dacă este cazul, cu Sfânta Împărtăşanie.
Ziua Sfântului Grigore Palama
Grigore s-a născut la Constantinopol în 1296, iar la vârsta de 20 de ani s-a călugărit la mănăstirea Vatoped, de la Muntele Athos. Ajunge la mănăstirea Sfăntului Atanasie Athonitul şi după trei ani se va stabili la schitul Glossia. Sfântul Grigore a apărat monahii isihaşti, care practicau rugăciunea minţii sau inimii, fiind complet absorbit de acest spirit, acesta devenind noul său mod de viaţă. Între timp, rugăciunea isihastă sau a inimii "Doamne Iisus Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", a devenit foarte răspândită în Răsărit, inclusiv în România. Sfântul Grigore este a formulat una din cele mai importante învăţături ale Ortodoxiei: posibilitatea cunoaşterii şi unirii cu Dumnezeu. "El afirma că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare, care să nu se manifeste în afară prin energii. Numai inexistenţa este nelucrătoare şi neenergetică. Orice persoană care are natură proprie poate fi cunoscută prin manifestările ei. Sfântul Grigorie Palama vede în lucrările lui Dumnezeu relaţiile lui cu altceva, deci relaţiile cu lumea creată. Natura dumnezeiască nu este însă relatie, fiind aşezată peste toate. Nu lucrarea se cunoaste din fiinţă, zice Palama, ci fiinţa se cunoaşte din lucrare. Fiinţa rămâne dincolo de orice relaţie, de orice împărtăşire, ascunsă în transcendenţă absolută. Toate numirile ce le dăm lui Dumnezeu nu se referă la fiinţa Lui, care e mai presus de înţelesul oricărui nume, ci la lucrările Lui care vin în lume : numirile "viaţă", "lumină", "întelepciune", "Dumnezeu", "fiinţă dumnezeiască" nu exprimă ascunsul fiinţei, ci puterile şi lucrările de "viaţă născătoare", "de fiinţă făcătoare", si de înţelepciune dătătoare", "îndumnezeitoare", care coboară la noi. "E fără nume aceasta fiinţă suprafiinţială, zice Palama, ca una ce e mai presus de orice nume. Chiar şi numirile ce şi le-a dat Domnul însuşi : Eu sunt cel ce sunt, Dumnezeu, lumina, adevărul şi viaţa, numiri pe care teologii le atribuie prin excelenţă dumnezeirii celei mai presus de dumnezeire, şi acestea sunt nume de lucrări", se arată pe siteul Crestinortodox.ro. Sfântul Grigore Palama a fost canonizat la Constantinopol în 1368.
