În a treia zi de Craciun, credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, primul martir creștin condamnat la moarte de autoritățile iudaice în anul 33.
Sfântul Ștefan, primul creștin care a vestit și a mărturisit credința în Hristos, era de neam ales și provenea din seminția lui Avraam. Numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană”și face referire la faptul că Sfântul Ștefan deschide drumul unui nesfârșit șir de martiri creștini. Din cetatea lui David au fost aleși de Apostolii din Ierusalim șapte bărbați cu nume bun (evlavios), înțelepti și plini de duh și i-au rânduit, pe cei șapte aleși prin rugăciune și prin punerea mâinilor deasupra capetelor lor, să asiste la întâlnirile tinerelor comunități creștine. Astfel s-a instituit prima treaptă a preoției, diaconia, care se păstrează și în zilele noastre.
Fiind învrednicit cu harul minunilor, care însoțeau adesea propovăduirile lui, Ștefan a stârnit mânia evreilor care l-au prigonit și l-au acuzat că hulește și că strică Legea lui Moise. Cu toate argumente solide, alese din scripturi, care dovedeau că Legea se împlinește prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeți, arhidiaconul Ștefan nu i-a convins că are dreptate. Alungat din cetate și lovit cu pietre, Ștefan s-a prăbușit sub povara bolovanilor aruncați cu dușmănie asupra lui.
În pragul morții, el a avut viziunea că cerurile s-au deschis, iar Hristos, Fiul Omului, ședea la dreapta lui Dumnezeu. Strivit de pietre, Arhidiaconul Ștefan a îngenuncheat, și, cu brațele întinse sub forma de cruce, s-a rugat lui Dumnezeu să-l primească în împărăția lui. Cu ultimele puteri, Ștefan i-a cerut acestuia să-i ierte pe ucigașii lui: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”
Prin moartea arhidiaconului Ștefan, primul mucenic care s-a jerfit pentru credința și dragostea în Hristos, creștinii retrăiesc impresionanta dramă petrecuta pe Golgota, unde a fost răstignit Iisus.
În timp, bărbații evlavioși din cetate au descoperit moaștele primului martir creștin, le-au așezat într-o raclă cioplită din lemn de Persia, păstrată lângă Templu. Din anul 560, moaștele mucenicului se odihnesc în cripta Bisericii San Lorenzo din Roma, alături de osemintele arhidiaconului roman Laurentius. În Biserica de pe Valea Iosafat, închinată Sfântului Ștefan, se roagă pentru sănătate, împliniri și pentru îndepărtarea dușmanilor, mii de creștini din lumea întreagă.
Tradiții pentru spor și sănătate
O veche tradiție, împlinită în ziua praznicului, se referă la icoana care-l înfățișază pe mucenicul martir: creștinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ștefan, sfințită în această zi. Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart și persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ștefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan. Dintr-un aluat asemanator cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan, se sfințesc la biserică în ziua praznicului și se împart copiilor săraci. De asemenea, de Sfântul Ștefan, se prepară și se împart mucenici cu miere și nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească. Pentru sporul casei și pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Ștefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.
