În principiu, orice campanie electorală are câteva elemente care sunt reprezentative și care o definesc, iar unul dintre ele este acela de a reuși să le imprime celor care merg la vot nevoia de participare politică activă. Campania în sine reprezintă o desfășurare a pieței politice sau, în termeni ordinari, un târg politic, care, de-a lungul unei perioade bine definite, își expune o marfă ale cărei atribute trebuie să reprezinte nu numai socialul, dar, mai ales, să poată să ofere un răspuns real la nevoile și cerințele acestuia. Ei, bine, în acest moment, bilanțul nu doar pentru campania pentru europarlamentare (despre care ar fi absolut inutil să mai vorbească cineva) ci cel al tuturor anilor din urmă în materie de campanii electorale a depășit nulitatea și a intrat în zona de dezastru. Iar asta reflectă un lucru important și grav în același timp. Un politic în declin care atrage după sine declinul social și al viziunilor politice ale acestuia. Și ceea ce contează și mai mult este că această derivă conduce automat la un efect pe termen lung. Cel de a nu înțelege semnificația viitoarei campanii pentru alegerile prezidențiale din România. Toate acestea la nivel teoretic consacrat. Practic, campania electorală nu există și nici nu va exista. Din motive de natură internă ce ne aparțin și din altele pe care nu numai că nu le descifrăm corect, dar pe care le interpretăm în termeni complet rupți de realitatea dinamicii internaționale.
Nu va mai exista campanie pentru alegerile prezidențiale. Iar reperele care semnalizează acest fapt sunt din ce în ce mai evidente. Dacă mai era nevoie de o subliniere de acest gen, vizita lui Joe Biden în România întărește inutilitatea campaniei care se pregătește și a avalanșei pronosticurilor și a exercițiilor de tip ghicitoare care, lăsând deoparte că sunt de un empirism revoltător, întrețin o stare de complet neadevăr în raport cu ceea ce se dorește de fapt. Pentru cei dornici să depășească nivelul naivității cronice, al presei și al specialiștilor care lucrează fie în orb, fie la comandă, campania pentru prezidențiale s-a încheiat odată cu această vizită, arătându-ne că nu mai este nevoie să ne complacem într-o acțiune pe cât de costisitoare, pe atât de caraghioasă. Scopul lui Joe Biden a fost acela de a controla și de a se asigura că agenda pe care țara noastră o are de respectat, conform înțelegerilor făcute în cadrul unui parteneriat atât de ovaționat, este corect aplicată și urmărită. Neutralitatea politică nu există. Dintotdeauna, un stat mai mic a avut nevoia alăturării unei puteri politice și economice, existând necesitatea de a se cunoaște poziția respectivului stat, cu atât mai mult într-o situație geopolitică ca cea de acum, în care lumea s-a împărțit evident în două mari blocuri de putere, iar România face parte dintr-un focar de interes pentru acestea. Întâmplător sau nu, creșterea atenției față de focarul de interes din care facem parte s-a suprapus schimbărilor de reorientare politică a statelor aflate pe linia de demarcație dintre un Vest care a atras prea mult privirile care nu mai contează și un Est lăsat prea multă vreme în afara privirilor care contează.
Așadar, Biden a venit, asemenea și celorlalte doamne și domni cu funcții importante care ne-au vizitat în ultima vreme, pentru a se asigura că lucrurile au fost bine înțelese, că mandatul lui Traian Băsescu se încheie conform angajamentelor asumate și că țara noastră, aflată pe axa de vecinătate a celor două mari puteri, va avea viitorul președinte capabil să definitiveze ceea ce actualul președinte a pregătit- o schimbare de regim intern. În aceste condiții, cred că niciunul dintre noi nu ar mai putea crede o secundă în opțiunea pe care o pot avea cetățenii teritoriali ai unui stat aflat în poziția României.
Acum, există câțiva candidați pentru funcția de președinte. Unul dintre ei a fost ales sau cel care contează ne va fi prezentat în următoarele luni. Un nume, o persoană, un partid nu contează. Ceea ce contează este profilul acestui viitor președinte, care a trecut testul puterilor lumii și care va avea drept unic atribut important pe acela care privește capacitatea de respectare a înțelegerilor și a sarcinilor trasate de către cei alături de care ne poziționăm pe termen lung și de înțelegere și anticipare a dorințelor celorlalți. Totul, pe fondul reconfigurării din temelii a structurilor statului și a clasei politice pe care le va conduce.
Marina Ene, Consultant politic
