Am vrut să nu mă uit la amicalul României cu Argentina. Ca român şi amator de fotbal, evoluţia echipei naţionale şi strategia „derutantă” a antrenorului Victor Piţurcă m-au făcut să decid că n-o să urmăresc meciul. Aveam şi foarte multă treabă, aşa că şansele ca ProTV să mai piardă un telespectator erau foarte mari. Am hotărât însă să văd măcar primele minute ale partidei. După primele zece minute, m-am lipit de televizor. Am lăsat toate şi m-am aşezat confortabil pe canapea. Şi nu ca să mă uit la Messi. I-am urmărit pe Măţel, pe Gardoş, pe Bourceanu, pe Tănase şi pe ceilalţi fotbalişti români de echipă naţională. Şi mi-a cam plăcut ce-au făcut pe teren. Mai mult însă, mi-a plăcut cum a arătat tribuna de pe National Arena. Un asemenea spectacol vezi mai degrabă la Finala Cupei Angliei şi asta m-a atras spre televizor. Mi-a părut rău că n-am ajuns pe stadion. Cât despre meci, poate că e mai bine că s-a terminat 0-0. Că arbitrul ăla a fost de pe altă lume şi i-a anulat golul lui Maxim. N-are importanţă rezultatul! Mai mult decât asta, e important jocul. Iar jocul naţionalei României n-a fost deloc rău. Ba chiar entuziasmant pe undeva. Poate fotbaliştii s-au trezit la realitate. Poate s-o fi trezit chiar şi Piţurcă. Rămâne să vedem. Până la proxima ocazie, s-auzim numai de bine!
