Am auzit multă lume dându-şi cu părerea despre modul în care deputaţii au tratat cererea DNA de încuviinţare a arestării preventive a deputatului prahovean, Vlad Cosma. Nici Ambasada SUA la Bucureşti nu a trecut pe lângă eveniment. Zgândărită puţin de reporterii Mediafax, ambasada a ţinut să precizeze că nu comentează cazurile aflate în anchetă, dar a precizat că nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege. Asta e foarte corect. Aşa ar trebui să se întâmple în România nu doar cu cei pe care i-a „dat în gât” un infractor de drept comun. Pe care, culmea, toată lumea îl crede. Toată lumea ia de bun ceea ce spune Răzvan Alexe, interlopul prahovean arestat pentru infracţiuni de corupţie. Tipul e, dintr-o dată, demn de încredere, aşa că toţi pe care-i numeşte el, în speranţa că va primi o pedeapsă mai uşoară, trebuie arestaţi. Că Vlad Cosma şi tatăl său, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma n-ar fi trebuit să se înhăiteze cu el, asta e sigur. Puteai să te aştepţi că un asemenea element te-ar putea trage în rahat alături de el. N-am înţeles însă de ce toată lumea, mai mult sau mai puţin bună a politicii româneşti ţipă că de ce nu au aprobat deputaţii arestarea preventivă a lui Vlad Cosma. Şi, evident, n-am înţeles cum rămâne cu prezumţia de nevinovăţie, care şi ea e scrisă în lege şi trebuie respectată. Dacă Vlad Cosma a greşit, va trebui să plătească. Să intre la pârnaie etc. Dar asta doar după ce domnii procurori de la DNA vor fi în măsură să facă un dosar beton şi să meargă cu el în instanţă, unde să obţină condamnarea. Cam aşa se face în lumea civilizată.
