Mâine, se încheie perioada de depunere a candidaturilor pentru președinția României.
Această pre-campanie electorală desfășurată deja drept campanie propriu-zisă, de fapt, în realitate, o mare agitație periculos trucată și pusă în scenă, a început extrem de prost.
Deși teoretic ni se cere tuturor votul pentru cea mai importantă funcție în stat, în fapt, candidații fac campanie între ei, creând plenare lărgite sau scenarii care dezvăluie secretele cele mai ascunse și jenante la care, pe rând sau împreună, candidații ne cer să ne alăturăm.
Între timp, noi ar trebui să mergem să votăm conștient și responsabil, alegând din galantarul politic mereu aceleași figuri, moștenitoare ale celor care, în 1989, au montat lovitura de stat. Care figuri, apropos, au fost și sunt, toate, fără deosebire și la orice nivel, din „agenturi” și servicii. (SIE, SRI, SIR, CIA, NBS, FSB, BND, MOSSAD, MI 5, MI 6, etc., etc.)
Acum, Traian Băsescu și curtea personală au lansat teoria conspirației serviciilor, iar toată țara a luat foc ca și cum ar fi o noutate demnă de breaking-news că serviciile dețin adevărata putere aici și oriunde pe lume și că, dacă vrei să fii și tu cineva important, trebuie să fii parte a lor. Oricum, ca să nu ne mai pierdem vremea cu speculații și discuții inutile, odată intrat în respectivele structuri, „pensionarea” nu se produce decât odată cu moartea, nu prin deconspirări în CV și (po)căieli televizate.
La o adică, de exemplu, nu e nici un secret faptul că președinții americani (și nu numai!) sunt parte a acestor structuri, așteptăm cu nerăbdare să candideze la președinție unul ca Meleșcanu sau George Maior, dar stăm și ne pierdem vremea cu marota Robert Turcescu, ca și cum tot ceea ce contează în această campanie și după ea este ce a fost Turcescu într-o viață anterioară și urmează să fie într-una viitoare. (de, karma...)
Cine sunt cu adevărat candidații la prezidențiale și ce NU trebuie să vedem noi? Oare cea mai importantă miză a campaniei prezidențiale este descoperirea agenților sub acoperire?
Dacă tot rostul unei campanii prezidențiale este să țesem conspirații, ca apoi să le demontăm și să întreținem cancan-uri pe post de programe politice, atunci, campania, una ce ar trebui să fie bine conturată și în care să se pună accent pe lucrurile cu adevărat importante, s-a sfârșit înainte de a începe. Nici de data aceasta, nu e diferită de lungul șir de campanii, oricum s-ar numi ele, de care, se pare, nici așa-zișii politicieni și nici românii nu vor să se dezbare. Ori, în acest caz, rezultatul este previzibil și cu nimic deosebit de celelalte din ultimii 25 de ani, cu sau fără deconspirarea agenților.
Să fim atenți cu toții la ceea ce urmează...
Consultanți politici,
Marina Ene si Simona Stan
