De trei zile, de când a început noul an şcolar, toată lumea tună şi fulgeră faţă de declaraţia premierului, care spunea că "nu mai există niciun elev care să nu ştie să folosească o tabletă, un telefon, un computer". Toţi îl pun la zid pe Ponta că nu-s manuale pe bănci, de parcă ar fi primul an în care autorităţile sunt prinse în fundul gol de începerea anului şcolar. Nu, aşa a fost mereu. Am fost aproape de sistem din 1984, când am început eu clasa I, şi de atunci tot aşa e! Când nu cad şcolile pe noi, nu sunt manuale, dacă sunt manuale, nu sunt profesori, dacă sunt profesori, nu e buda în incintă şi platforma de gunoi betonată... Ceva nu e, asta clar.
Pe mine altceva m-ar revolta, şi văd că nimeni n-a reacţionat până acum: obligativitatea procurării culegerilor, în special în unitățile școlare din mediul urban. Nimeni nu zice nimic despre ele, deşi părinţii cheltuiesc sume respectabile pe acestea.
Industria funcţionează ca unsă: un el (un cadru didactic) sau nişte ei, schimbă merele cu perele în acelaşi enunţ de matematică şi transcrie/transcriu o problemă, două, cincizeci, o sută, pe alte foi, pe care apoi le publică drept "culegere de matematică". Alt el sau alţi ei selectează câteva texte din literatura română şi pun de-o culegere de texte literare. Cu ei autori/coordonatori tipăresc lucrarea, apoi "agenţii editurilor" merg din şcoală din şcoală: vinzi cartea mea, tu ai 10% comision, iar şcoala 20%. Dacă tu, învăţător sau diriginte care ai o clasă ai căror elevi provin din părinţi sculeri-matriţeri, ai o problemă, pentru că directorul şcolii tale te şantajează că vei avera probleme dacă unitatea pierde cele 20 de procente care ar fi provenit din vânzarea cărţilor. Cea mai gravă problemă este la ciclul primar, unde zeci de "no name"-uri au făcut culegeri, caiete de lucru, compendii şi alte prostii conturate pe structura fostelor manuale. Pe care tu, învăţător, trebuie să le vinzi. Pe toate! (Îmi amintesc şi astăzi că, acum vreo 15 ani - da, procedura e veche - că mama mea, cadru didactic al unei şcoli ploieştene a fost şantajată cu transferul la o şcoală rurală dacă nu vinde, printre altele, câteva zeci de culgeri de DESEN unor amărâţi cărora le asigura ea pacheţelul în recreaţie. Am înnebunit recomandând prostia aia prietenilor care de milă, de silă, m-au ajutat s-o scutesc pe mama de navetă. Dacă mă străduiesc puţin mai găsesc, încă, "diferenţa". Acele exemplare care însemnau cele 10% din cât ar fi trebuit să încaseze mama).
Şi la gimnaziu, la fel, doar că acolo, de cele mai multe ori, geambaşii de cărţi sunt chiar profesorii de la clasă: Vrei să scapi de corigenţă? Ia o carte semnată de mine! Eventual, vino şi la meditaţii la mine!
Dacă manualul ar mai însemna ceva pentru procesul educaţional, toate guvernările postdecembriste ar trebui puse la zid. Primii ar trebui să fie Boc şi Ponta, "păstorii" a doi miniştri "moartea educaţiei": Daniel Funeriu şi Remus Pricopie. Vă mai amintiţi când, ironic, Funeriu explica, în Senat, că substantivul "coleg" este de gen neutru? Sau când a numărat până i-au ieşit câte a vrut el stelele de pe drapelul Europei? De pixelul albastru n-are sens să discutăm. Ce deosebire este între el şi vulpea lui Pricopie? Nu a avut dreptate Băsescu atunci când a spus că şcoala românească scoate tâmpiţi? Nu a avut dreptate Băsescu atunci când i-a trimis pe elevi să caute pe Google despre păpădie, salată şi Herodot? Aaaaa, nu? Deci nu e bine aşa? Dacă Remus Pricopie i-ar fi urmat sfatul, ar fi ştiut, acum, cine au fost Romulus şi, culmea ironiei, Remus.
Ne-a plăcut întotdeauna, ca naţie, să ne scărpinăm cu mâna dreaptă la urechea stângă. Cred că sistemul ar fi fost funcţional dacă o lege a învăţământului i-ar fi obligat pe profesori să predea doar din manuale, aceleaşi pentru toţi elevii dintr-un an. Dar, nu. Noi suntem deştepţi şi facem culegeri şi caiete de lucru!
După cum se observă, comentariile mele au vizat strict şcolile din mediul urban. E adevărat, în zonele rurale e nevoie de manuale. De cărţi, nu de nişte fişiere pe care le pot deschide numai directorii, atunci când au un informatician lângă ei. "O tabletă, un telefon, un computer" nu sunt utile numai pentru facebook sau skipe.
Ne e greu să recunoaştem că şcoala rurală înseamnă, încă, agricultură. O familie care îşi trimite copiii la şcoală în funcţie de cine se scoală primul şi prinde perechea de gumari va rămâne departe de tabletă, telefon, computer şi manuale digitale. Indiferent de cât de dotat e cabinetul de informatică, ţinut încuiat şi păzit ca pe sfintele moaşte.
Da, nişte unii câştigă foarte mulţi bani din "afacerea" manualelor digitale. Şi, măcar din cauza asta, bunul simţ ar fi trebuit să-i oblige să nu întârzie cu ele. Măcar din milă faţă Remus Pricopie, ameninţat, acum, cu remanierea!
Şi să lăsăm, dracului, conceptele "europene". Nu-s de nasul nostru, deocamdată!
