Operaţiile estetice au luat amploare în ultimele două decenii, prin prisma unei promovări agresive în rândul vedetelor. Dacă în trecut reprezenta un subiect tabu, astăzi nu se mai sfieşte nimeni să recunoască avantajele unor astfel de intervenţii.
Dintre toate procedurile chirurgicale, rinoplastia este cea mai veche, ea fiind practicată în Egiptul Antic, ca modalitate de reparare şi remodelare a nasului, în urma unor fracturi şi traumatisme. Considerat ”părintele” operaţiilor de reconstrucţie nazală, Sushruta a dezvoltat aceste tehnici în India anilor 800 î. Hr. Mai aproape de zilele noastre, un medic O.R.L. american a realizat în anul 1887 prima rinoplastie în scop estetic, corectând un nas ”turtit”. Următorul pas a fost corectarea deviaţiilor de sept, în jurul anilor 1900. Evoluţia rapidă a dus la un val de solicitări, cunoscută fiind preocuparea oamenilor faţă de aspectul fizic, precum şi dorinţa de a duce o viaţă lipsită de probleme. ”Rinoplastia este o operaţie foarte des întâlnită, pentru că se realizează în dublu scop. Estetic, intervenţia ajută la corectarea conturului, micşorarea, mărirea, îngustarea sau lăţirea nasului. Funcţional, rinoplastia este o modalitate de corectare a septului deviat sau a cornetelor nazale şi de eliberare a căilor respiratorii. Pentru pacienţii cu dificultăţi respiratorii există încă un beneficiu: după corectarea deviaţiei de sept, este posibil să-şi recapete simţul olfactiv”, a declarat dr. Cristian Niţescu, medic primar chirurgie plastică şi doctor în ştiinţe medicale, Clinica Dr. Cristian Niţescu.
Rinoplastia în 2013
Aparent o intervenţie banală, rinoplastia este probabil cea mai complexă operaţie estetică, care implică şi cunoştinţe O.R.L.. În prezent există foarte multe procedee şi tehnici care ajută la corectarea şi obţinerea rezultatului dorit. De reţinut este faptul că nicio rinocorecţie nu este identică cu alta, tocmai din acest motiv nu trebuie să existe idei preconcepute. Oamenii din diferite regiuni ale globului au anumite particularităţi din punct de vedere al aspectului nazal. Spre exemplu, afroamericanii sunt renumiti pentru nasul cu vârf lat, turtit, cu nări vizibile, cu insuficienţă la nivelul dorsului, asiaticii pentru nasul mic, lat cu proiecţie scăzută, la nivelul dorsului, cu vârf bulbos, moale, cu nări “fluturande”, grecii şi popoarele arabe pentru nasul de dimensiuni mari cu cocoaşă vizibilă. Acestea sunt doar câteva tipuri, însă la nivel global, întâlnim mari variaţii regionale, ceea ce impune o abordare diferită, de la caz la caz. Reuşita unei astfel de operaţii este extrem de importantă. Fiind situat în partea centrală a figurii, o intervenţie la nivelul nasului produce modificări semnificative ale aspectului facial, vizibile din toate unghiurile şi ipostazele. Tocmai din acest motiv, chirurgul care realizează rinoplastia trebuie sa aibă o experienţă bogată. ”Există aşa numitele ”proporţii de aur” pe care un chirurg estetician trebuie să le respecte pentru a obţine un aspect armonios. Totodată, acesta trebuie să explice pacienţilor faptul că există anumite repere anatomice, anumite limite ce nu pot fi încălcate, motiv pentru care rezultatul final depinde în mare măsură de aspectul iniţial al nasului”, a mai declarat dr. Cristian Niţescu. Intervenţia de rinoplastie se poate realiza din momentul încheierii procesului de creştere, de la aproximativ 18 ani până pe la 35-37 de ani. După această vârstă există riscul ca vindecarea, în cazul unei fracturări osoase, să nu se mai realizeze corect. Astfel, corecţiile în aceste cazuri, se vor face la nivelul vârfului şi a structurilor cartilaginoase, incluzând şi septul nazal. Perioada de recuperare după rinoplastie este de aproximativ 10 zile, dar acest lucru nu înseamnă că nasul va arata perfect la 2 săptămâni postoperator. El va căpăta un aspect apropiat de cel final, după dezumflarea treptată, cam la 3 luni – 6 luni postoperator, în funcţie de organism, de temperatura ambientală la care se expune pacientul, de grosimea pielii şi de alţi factori, urmând ca la cca un an după intervenţie, procesul de vindecare internă să se finalizeze şi nasul să aibă formă finală. Rinoplastia nu este dureroasă, nasul operat nu doare. Poate să apară însă o senzaţie de disconfort, zona nazală şi cea perinazală/perioculară fiind umflate, imediat postoperator. Cicatricile de la nivelul nasului devin practic invizibile după câteva săptămâni de la operatie. Rezultatul ideal al unei rinoplastii este acela de a modifica sau de a corecta imperfecţiunile fără ca acest lucru să fie sesizabil celor din jur. O intervenţie reuşită este cea care creează o imagine frumoasă, în concordanţă cu trăsăturile individului, rezultatul fiind un nas cât mai natural, care să nu aibă aspectul de “operat”.
