Scandalurile urmate de "anchete" și "verificări" care s-au ținut lanț la Spitalul Județean de Urgență din Ploiești, nu au reuşit, se pare, să schimbe cu nimic situaţia.
A rămas acelaşi spital al morţii, unde pacienţii sunt transformaţi în cobai, iar "aparţinătorii" sunt simpli "cotizanţi benevoli", care nu merită nici măcar să li se spună că le-au murit cei dragi. Nici măcar la Morgă nu s-a reuşit înlăturarea celebrei doamnă Flori, mutată disciplinar, de ochii lumii, pentru vreo trei luni, la Serviciul de Medicină Legală de lângă Spitalul Schuller! Dovadă stă mărturia unei ploieştence care, după ce nu i-a spus nimeni că mama îi va fi deconectată de la aparate, a fost îndrumată, "prieteneşte", către doamna Flori, cel mai puternic angajat al Judeţeanului, care i-ar fi putut da cadavrul acasă, în ciuda faptului că la morgă nu se lucrează în week-end! Vă prezentăm, în continuare, integral, scrisoarea pe care ne-a transmis-o cititoarea noastră:
"Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti, locul unde incepand de la gardian toti angajatii asteapta banii pentru a iti oferi niste drepturi, iar unde medicii decid cine traieste si cat!!!
In data de 07.05.2016 in jurul orei 4:00 AM, mama mea a ajuns cu ambulanta la Spitalul Judetean din Ploiesti cu dureri abdominale.
Dupa unele investigatii medicul chirurg Dr. Dumitru ne-a comunicat ca pot fi mai multe diagnostice, nu poate sti ce are pana nu face operatie sa vada ce este in interior. Am intrebat care este parerea lui de specialist si ne-a spus “am o carte foarte groasa pe care daca vreti pot sa v-o dau sa o cititi”.
Dupa ce ne-a comunicat ca operatia este singura solutie la ora 7:35 a inceput operatia care s-a terminat la ora 10:45.
In timpul operatiei am fost scosi din spital pe motiv ca este control de la Sanepid…dupa ce “am discutat” cu doamna, gardianul, am reusit sa intram in spital.
Dupa ora 11:00 am reusit sa discutam cu d-l doctor Dumitru care ne-a spus ca era vorba de o pancreatita acuta si ca operatia a decurs foarte bine, dar sansele de supravietuire in cazul pancreatiei sunt foarte mici.
A fost internata la Terapie Intesiva, la ora 16:00 am putut sa mergem sa o vedem, am discutat cu medicul de la terapie intesiva, d-na Dr. Andreescu careia i-am dat “o atentie” pentru a putea discuta cu d-nei si i-am spus ca stam la usa sa ne tina si pe noi la curent cu orice modificare a starii mamei noastre. Dupa ce s-au schimbat turele la ora 19:00 am discutat cu asistenta de la salonul mamei la care am avut aceiasi rugaminte sa ne spuna starea mamei, a luat banii si nu s-a mai intors cu nici o veste.
In jurul orei 20:45 am sunat la numarul de informatii afisat pe usa si ne-a spus ca a decedat la ora 19:15, am intrat era deconectata de la toate aparatele si era clar ca trecuse cateva ore de la deces.
Pentru ca era sambata seara aceiasi asistenta “ draguta” , d-na Cristina, ne-a spus ca in weekend nu este program la morga dar ca stie ea o doamna care are o firma de pompe funebre, care are relatii la morga si ne poate aduce mai devreme acasa trupul neinsufletit, desi ne-a dat nr de telefon si insista sa o sunam pe loc, am refuzat “oferta”.
In aceiasi zi, in acelasi spital a mai existat o poveste cu diagnostic similara a unui om care timp de o saptamana i-a fost amanata operatia pe motiv ca nu este anestezist in spital, in aceiasi sambata a fost si el operat de acelasi doctor, d-l Dumitru, si dupa operatie a decedat.
1. De ce s-a grabit medicul sa faca aceasta operatie, cu atat mai mult cu cat nu avea un diagnostic clar?
2. D-l Doctor daca nu ati fi operat acesti oameni nu credeti ca ar fi trait mai mult timp?
3. Oare nu este interzis sa faci o operatie care pune in pericol viata pacientului, nu ar fi trebuit sa incerci mai intai toate celelalte metode?
4. Nu trebuia sa se faca o resuscitare, nu trebuia sa stim si noi cand va fi deconectata de la aparate?"
