Gabi Vişoiu, singurul concurent de la „Românii au Talent” care a reuşit să-i ridice în picioare pe toţi cei trei membri ai juriului, are o carte de vizită impresionantă. În ce ne priveşte, ne-am dori să câştige concursul, chiar dacă n-ar musai nevoie de asta pentru a ajunge la inimile spectatorilor, chiar şi acelora care nu sunt pasionaţi de biliard. Hai să vedem, în continuare cine este Gabi Vişoiu!
În prezent numarul 8 în clasamentul mondial și 1 în Europa
Secretar General al Federației Române de Biliard;
2011 Locul 4 la Campionatul Mondial;
2010 Locul 3 la Mastersul de Biliard Artistic;
2009 Campion Masters la loviturile cu recuzită;
2008 Campion Mondial la loviturile cu manta;
2008 Campion Mondial la loviturile sărite;
2008 Campion Mondial la loviturile cu efect de urmărire;
2007 Campion Mondial la loviturile cu manta; două discipline perfecte în competiții oficiale (Campionatul Mondial 2008 și Mastersul
2009), membru în board-ul de Conducere al WPA-APD (World Pool-Billiard Associacion Artistic Pool Division) si comentator de specialitate pentru: Sport.ro și Telesport. Gabi Vişoiu scrie pe site-ul său: “Eu sunt Gabi Visoiu, am 28 de ani si sunt reprezentantul Romaniei in minunata lume a biliardului artistic. Ce este el? Este partea amuzanta, distractiva a biliardului, cunoscuta de cei mai multi sub numele de trickshot. Sa revenim la inceputuri. Pentru mine a inceput in 2003, cand, fara sa am vreun talent deosebit la biliard, m-am hotarat sa incerc marea cu degetul. Cum pe vremea aceea exista si o Federatie de biliard, le-am batut la usa si m-am inscris intr-un club sportiv. Beneficiam de antrnament gratuit 2 ore in fiecare dimineata in clubul “Sereno”, dar foarte repede mi-am cumparat si o masa. Din pacate, foarte repede s-a desfiintat si federatia (2005), eveniment care m-a prins pe locul 16 in clasamentul national si calificat in finala de snooker care nu s-a mai tinut vreodata. Imi cumparasem singura carte de biliard disponibila pe atunci in librarii, scrisa de Ewa Mataya. Cartea are spre sfarsit un mic capitol intitulat “lovituri traznet”, in care sunt prezentate si explicate 5-6 lovituri de trickshot. In timpul antrenamentelor pentru 9-ball mai trageam din cand in cand cu ochiul si la acel capitol si mai incercam cate o lovitura. Prima pe care am invatat-o se numeste “trenul”. Se folosesc 3 bile si 3 tacuri. Bila alba introduce 2 bile, loveste 2 mante, urca pe tacuri iar apoi coboara pe acestea (ca pe o sina de tren) pentru a introduce si ultima bila. A doua lovitura pe care am invatat-o mi-a dat muuulte batai de cap. Am vazut-o intr-un spectacol de trickshot televizat, executata de Earl Strickland. Mi-a placut foarte mult pentru ca intrau 6 bile dintr-o singura lovitura, dar nu stiam nici cum sa aranjez exact bilele si nici cum sa lovesc bila alba. Dupa 3 saptamani si sute de incercari am reusit-o. Mai tarziu am aflat ca se numeste “just showing off”, iar acum o reusesc din prima incercare in concursuri oficiale de biliard artistic. Dupa incetarea activitatii Federatiei Romane de Biliard, a incetat si activitatea mea ca jucator de biliard. Timp de un an, masa mea a adunat praf. Ce s-a intamplat dupa un? Internetul de mare viteza a ajuns, in sfarsit, si la usa mea. Filmulete de trickshot pe youtube, scheme pentru lovituri, carti disponibile online, forumuri, site-ul organizatiei americane de biliard artistic, site-urile lui EricYow si Tim Chin, o lume fascinanta, cu sute de lovituri spectaculoase ce mi se pareau imposibil de reusit, toate la un click distanta. Am sters praful de pe masa si am inceput sa exersez loviturile pe care le gaseam pe net. Mergea mult mai bine si mai repede acum cand aveam schemele si cand puteam sa cer sfaturi profesionistilor pe forum. Uitam sa mai plec de la masa de biliard, in compania careia petreceam si cate 8-10 ore pe zi. Dupa cateva luni aveam un intreg arsenal de lovituri si mi-am zis: "De acum incolo asta imi doresc sa fac!” Primul concurs international a fost editia 2007 a Campionatului Mondial de Biliard Artistic din SanktPetersburg, Rusia. Campionatul mondial este un turneu invitational, asa ca i-am sunat pe cei din conducere si i-am rugat frumos sa ma primeasca si pe mine. Se dorea promovarea sportului si in Europa, erau si cateva locuri libere, asa ca am fost acceptat. Sponsori n-am gasit, dar m-au ajutat parintii, care m-au sustinut pe tot parcusul aventurii mele in lumea sportului cu tac si bile. Viza, bilet de avion, antrenament, valiza noua, vesta de concurs, butoni si un curaj nebun al tatalui meu care m-a sprijinit si incurajat cand toti ii spuneau ca nu e in toate mintile; de toate astea am avut nevoie pentru a ajunge in Rusia. Acolo i-am intalnit pe Tom Rossman, batranelul vioi, pe legendarul Mike Massey, pe tanarul Eric Yow, cel care m-a “convertit” la trickshot si pe multi altii pe care ii comentasem cand Sport.ro a difuzat “Trick Shot Magic” si “World Cup of Trickshots.” Rusii ne-au pazit si ne-au rasfatat mai ceva ca pe Britney Spears. Timp de 4 zile, cat a durat concursul, nu ne-a lipsit absolut nimic. Organizare de nota 10, cum rar ti-e dat sa vezi pe meleaguri autohtone. Obiectivul meu era clasarea pe unul din primele 12 locuri, care asigura calificarea in playoff. Am inceput fara prea mari emotii si am obtinut scoruri destul de bune la toate disciplinele, in afara de masse, capitol la care postavul nou mi-a dat dureri de cap. Pentru locul 12 a fost bataie mare, dar scorul de 185 de puncte mi-a asigurat un onorant loc 11. Scapat de emotia calificarii, eram la o masa de antrenament exersand cateva lovituri de playoff. Mexicanul cu care imparteam camera de hotel a venit in fuga la masa mea zicand: “Prietene, esti campion mondial”. Bineinteles ca am crezut ca glumeste. M-a luat de mana si m-a dus la tabloul de concurs. Acolo, intr-adevar, in dreptul numelui meu era numarul 33 incercuit cu rosu. Castigasem categoria loviturilor cu manta, bank/kick, ceea ce insemna ca tocmai devenisem “WPA bank/kick world champion.” Acel cerculet rosu mi-a adus cateva sute de dolari, dar mai important, o medalie si titlul de campion mondial inca de la prima participare la un concurs international! In afara de asta, din Rusia am mai ramas cu amintiri frumoase, cu acea atmosfera de prietenie intre participanti caracteristica biliardului artistic, cu imaginea steagului Romaniei ridicat acolo special pentru mine, cu sfaturi date de mai marii sportului, cu un loc in board-ul de conducere al WPA-APD si cu o sticla de vodka (cadou de la organizatori). Dupa un an, multe ore de antrenament si 2 zboruri ceva mai lungi am ajuns in SUA. Mai exact in Atlanta, Georgia, unde s-a desfasurat editia 2008 a Campionatului Mondial de Biliard Artistic. De data asta, pe langa sprijinul familiei, am beneficiat si de 2 sponsori: Eurostructur, firma timisoreana ce merita laudata pentru implicarea in sport si mai ales pentru sponsorizarea concursului Eurostructur open si Akta, firma ce, de asemenea, sustine cultura si sportulTrecand de “momentul sponsorului”, revin la campionatul mondial din Atlanta. Alte 40 de lovituri, imartite in aceleasi 8 categorii. Mult mai sigur pe mine am inceput in forta si dupa prima zi de concurs eram pe locul 2 in spatele lui Tom Rossman. Si a doua zi loviturile mi-au iesit destul de bine. Ajunsesem la loviturile sarite. Ma uit pe foaia de scor si vad ca reusisem primele 3 lovituri din prima incercare. O reusesc si pe a patra tot din prima. Eric Yow ii ia microfonul announcer-ului si striga:”Doamnelor si domnilor, Gabi incearca odisciplina perfecta! Atentie la masa 2.” Toatalumea se oprise si ma urmarea. Aveam un sentiment ciudat, de parca altcineva era in spatele tacului in locul meu. Lovesc bila alba, care loveste o bila, sare peste o alta, atinge 2 mante si se indreapta direct catre a 3-a bila care era pe marginea buzunarului. N-am apucat sa o vad cazand in buzunar pentru ca am tipat de bucurie si m-am aruncat pe spate pe podea. Pentru prima oara la un campionat mondial se reusea o disciplina perfecta!! Cand s-a tras linie eram calificat in playoff de pe locul 3 si aveam tot atatea cercuri rosii in dreptul numelui. Eram campion mondial la jump, followsi reusisem sa-mi apar si titlul la bank/kick obtinut cu un an in urma. Din pacate am pierdut in sferturile de finala in fata unui Eric Yow in plina forma, care a refuzat sa rateze. Din state m-am intors cu locul 6 la general, 3 medalii pe care scrie “campion mondial” si cu imaginea inca vie a uneia dintre marile metropole americane. Al treilea concurs la care am participat a fost editia 2009 a Mastersului de Biliard Artistic, care a avut loc in cadrul “Super Billiards Expo” din Valley Forge, Pennsylvania in luna martie a acestui an. La cei doi sponsori, Eurostructur si Akta s-au mai adaugat inca 2: Life-Care din Timisoara si Ancada, o firma clujeana de echipament sportiv si astfel am reusit sa-mi acopar toate cheltuielile acestei deplasari. Super billiards expo este un fel de mecca oricarui jucator de biliard. Daca in Corbeanca avem paradisul verde al lui Tantareanu, acolo era cu siguranta paradisul albastru. Mii de metri de postav Simonis albastru intins cu pricepere pe sute de mese Diamond. Expozanti cu toate produsele imaginabile din domeniul biliardului, de la sepci si brelocuri, la tacuri si mese. Pe holuri, in arena pro sau restaurante te puteai oricand intalni cu Archer, Souquet, Shane van Boening, Janette Lee, John Schmitt, Corey Deuel si multi altii pe care i-am vazut sau comentat la televizor. Pe langa toate astea, in sala de bal, a avut loc Mastersul. 30 dintre cei mai buni trickshot artisti au luat startul, prinre care m-am numarat si eu. Acelasi inceput in forta si dupa prima zi eram instalat in fotoliul de lider, urmat de Tom Rossman si Eric Yow. Mai mult decat atat am reusit inca o data o disciplina perfecta! Prop/novelty (lovituri cu recuzita) si odata cu ea si porecla, sau numele de scena care imi lipsea. Am devenit Gabi “Mr. Perfect” Visoiu. Inainte de playoff eram pe locul 5 cu 238 de puncte. In meci direct am trecut de Ralph Eckert cu 101-67, dar am cedat in sferturi in fata celebrului Nick Nikolaidis din Canada. Din toate aceste 3 experiente de neuitat am fost placut impresionat de felul in care interactioneaza jucatorii. Spre deosebire de 9-ball sau 8-ball, in cazul biliardului artistic atmosfera este mai relaxata. La antrenament jucatorii cu state vechi ii ajuta pe noii veniti, toti se incurajeaza intre ei in timpul jocului, chiar si in meciurile directe! In caz ca va intrebati, bani n-am prea castigat, dar am vazut 3 orase superbe: Sankt Petersburg, Atlanta si Philadelphia, am punctat la capitolul experienta si am un palmares deloc de niglijat dupa numai 3 concursuri. Acum sunt pe locul 12 in lume in clasamentul general si pe locul 1 in Europa! Cam atat despre trecut. Planuri de viitor? Cat mai multe demonstratii si spectacole in tara, titlul de campion mondial absolut si locul 1 mondial”.
