Salvat de la sinucidere, un tanar, „vagabondul“, profitand de senzatia pe care aceasta intamplare o starneste, patrunde in lumea buna in care pana atunci nu ar fi avut acces. E un strengar obraznic, dezghetat, cu simtul prompt al oportunitatii sansei ce i s-a oferit. Are
umor, are si farmec, asa incat nu-i trebuie mult ca sa-i cucereasca pe (mai) toti. Sau, in orice caz,sa-i zapaceasca. Autorul agata interventiilor lui de histrion (junele fusese o vreme actor) si o trena de, cam moralizatoare, poezie: „sunt omul care a vazut moartea, si-am cunoscut pretul vietii. Voi nu stiti cat de frumoasa e viata! O risipiti in nimicuri, treceti pe langa ea, o otraviti cu prejudecati si cu ambitii neroade, umblati dupa bani, dupa situatii, va panditi unii pe altii si va fauriti singuri chilii de temnita... Am vrut sa v-aduc ceva din vantul departarilor, descatusarea. Lasati-ma sa plec: ma cheama viata... libertatea!...“ Omul care aduce „descatusarea“ se arata dibaci si in politichie, el propulsandu-si salvatorul, podgoreanul Alexandru Filimon, in postul de primar, pentru care in urbe se da o batalie acerba.
