Prin programul ”Cultură pe roate”, inițiat de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Ploiești, membrii săi, doritori de excursii, au ocazia să călătorească atât în țară, cât și în afara ei. Ultima excursie externă, care s-a consumat recent, a avut traseul Ploiești- Sighișoara- Oradea-Budapesta-Viena. Cei 50 de pensionari ploieșteni, participanți la această excursie, au beneficiat de o reducere consistentă( între 20 și 60 sută în funcție de pensia fiecăruia) la prețul transportului. Cinci zile pe drum, cu oameni de vârsta a treia, nu este deloc o treabă ușoară. Dar când ai la volan un șofer ca Ninel Oprea, înțelegător și dispus să suporte capriciile inerente ale pensionarilor, dar și un ghid precum Nelu Stan - care umple ”golurile” cu cântece de voie bună, glume și informații de tot felul, timpul trece repede. După 13 ore, grupul a ajuns la Mănăstirea ”Sfânta Cruce” din Oradea, unde era asigurată cazarea, în camere cu două paturi și baie cu duș. Contra sumei de doar 25 de lei pe zi, măicuțele de aici oferind micul dejun și cina. O adevărată pomană!, Dar acesta-i prețul pentru orice pelerin. Mănăstirea, construită între anii 1994 și 2004, are aproape 100 de asemenea camere la dispoziția pelerinilor. În dimineața zilei următoare intrăm în Ungaria. Instantaneu, Nelu Stan dă tonul la melodia... ”Noi suntem români”. După vreo trei ore ajungem la Budapesta, unde la hotelul ”Ibis” ne aștepta ghidul vorbitor de limbă română: dna Ildiko, o actriță din Târgu Mureș, plecată din țară acum 26 de ani. Pornim la turul orașului cu autocarul. Ne este prezentată capitala Ungariei cu tot ce are ea mai frumos. Budapesta se întinde pe o suprafață de 425 km2.,împărțită în 23 de sectoare administrative și o populație de circa 2 milioane de locuitori, practic un sfert din populația țării. Capitala este formată din trei părți: Buda, Pesta și Obuda( Buda Veche). Noi străbatem doar Buda și Pesta, despărțite de fluviul Dunărea, prin trei poduri, dintre care cel mai renumit este Podul cu Lanțuri. Acesta are o lungime de 375m, și 16m lățime, cu o distanță între cele două picioare de 202m. La ambele capete ale podului stau de strajă câte doi lei imenși. Se spune că la ceremonia de inaugurare, un copil ar fi remarcat faptul că leii nu au limbă. Auzind asta, sculptorul s-a supărat așa de tare încât s-a sinucis, aruncându-se de pe pod în Dunăre. În realitate, leii au limbă, dar ea este invizibilă de pe sol. Budapesta este un oraș monumental cu sute de statui, palate și clădiri de patrimoniu – multe fiind placate cu ceramică policromă, bulevarde și străzi moderne, parcuri, grădini și numeroase locuri de agrement, cele mai spectaculoase fiind cele de pe malurile Dunării. În Budapesta există o copie a celebrului bulevard Champs-Elysees din Paris și o altă copie a celebrei Roți din Parcul Prater din Viena. Inedită este și baia publică, din centrul orașului, care funționează într-un fost palat regal ornamentat cu aur. Cu 14 euro de persoană, se poate face saună ori masaje. De la domnia sa mai aflăm, în timpul plimbării pe jos, și alte informații despre principalele obiective turistice ale Budapestei: Parlamentul, Citadela și Dealul Gellert, Palatul Regal, Piața Eroilor, basilica Sf.Ștefan, Grădina zoologică, Marea Sinagogă- cea mai mare din Europa și a doua din lume, multe dintre acestea chiar le vedem. Plimbarea se încheie cu mult-așteptata croazieră cu vaporul pe Dunăre. Pe vapor suntem întâmpinați cu șampanie și cu bucate tradiționale ungurești, din care nu lipsesc gulașul, renumitul vin Tokay și...sarmalele, recomandate cu căldură de o tânără ospătar, originară din Satu-Mare. Încărcați de atâtea amintiri budapestane, în ziua următoare am pornit spre Viena. Cei 243 km care despart cele două capitale au fost parcurși repede. Ceea ce ne-a atras atenția, în mod deosebit, a fost mulțimea de instalații eoliene, atât în Ungaria, cât și în Austria. Viena ne-a întâmpinat cu o vreme blândă, propice unei plimbări. Capitala Austriei este cu adevărat un oraș european frumos, care abundă în obiective și atracții turistice, majoritatea acestora aflate compact, în centrul orașului, fiind ușor de vizitat. Iată doar câteva pe care le-am admirat și fotografiat: Palatul Belvedere, Opera de stat, Primăria, Catedrala Sf.Ștefan, Palatul Imperial Hofburg, Casa lui Mozart, Casa Oceanelor (Aquarium) și, bineînțeles, Parcul Prater- simbolul orașului. Cu această ocazie aflăm că Viena a câștigat, pentru a patra oară consecutiv, locul întâi în clasamentul orașelor din lume cu cea mai bună calitate a vieții. Normal dacă ținem cont de faptul că jumătate din suprafața orașului este ocupată de peste 2000 de spații verzi, dintre care 280 sunt parcuri și grădini imperiale. Turiștii au la dispoziție mijloace de transport moderne: metroul, tramvaiul, autobuzul, trenul urban sau trăsurile cu cai, în timp ce vienezii preferă plimbările pe bicicletă, mai ales în zilele de weekend. Principalele obiective turistice sunt Parcul Prater, Catedrala Sf. Ștefan și Palatul Schonbrunn (pe care, surprinzător, nu l-am avut însă inclus în programul vizitei!). În Viena există și sedii impozante ca înălțime ale unor organizații și instituții internaționale: ONU, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, Agenția Internațională pentru Energie Atomică ș.a. La capitolul curiozități, ghidul ne-a povestit despre ”atentatul lebedelor”, petrecut acum câțiva ani pe brațul vechi al Dunării. La un an de la această întâmplare atribuită unor țigani din România, ziarele vieneze au relatat faptul că lebedele s-au răzbunat pe un bărbat, care inota liniștit, acesta fiind atacat dur de lebede, care l-au lovit de mai multe ori la cap și în zona ochilor! Tot de la ghid am aflat că, prin anii 60, un mare număr oameni din Turcia și fosta Jugoslavie au fost acceptați să muncească în Austria, la ”munci murdare”, refuzate de vienezi. Aceștia au rămas aici, integrându-se în societate, deși unii nici până azi nu au obținut cetățenia! Grupul nostru a avut însă parte și de o întâmplare nedorită. În timpul vizitei prin oraș, un pensionar s-a pierdut de grup. Datorită faptului că telefonul său era descărcat și nici nu cunoștea vreun telefon al cuiva din grup, acesta a avut mari probleme în legătură cu revenirea la autocar. În final, deși poliția vieneză la care a apelat nu l-a ajutat cu nimic, acesta a reușit să ajungă, după miezul nopții, la...hotelul din Budapesta, unde eram cazați, dar după multe peripeții și o ”gaură” în portofel de vreo 50 de euro. Următoarele excursii externe, programate în trimestrul al treilea: Bulgaria și Grecia.
Ioan POPESCU
