Creşterea numărului de turişti autohtoni pe litoralul românesc la o cifra de 40.000 faţă de cei 30.000 de turişti din 2012 reprezintă un rezultat slab faţă de cei peste o sută de mii de turişti bulgari care îşi petrec această perioadă pe litoralul bulgăresc. Dacă adăugăm la acest rezultat şi zecile de mii de români care au ales să îşi petreacă mini vacanţa în Bulgaria, ajungem la concluzia că turismul românesc duce o luptă inegală cu cel bulgăresc, iar cauza acestui lucru sunt taxele prea mari din sistemul românesc. Problema majoră pentru investitorii în turismul din România o constituie fiscalitatea prohibitivă, respectiv TVA de 24%, impozit pe profit de 16%, impozit pe dividente de 16%. Astfel, la 100 de euro, operatorul din turism român va achita către buget 46,37 euro, în timp ce în Bulgaria un operator în turism achită doar 20% TVA, 10 % impozit pe profit şi 10% impozit pe dividente, aşadar va da la buget doar 35,20 euro din 100 de euro. La fiecare 100.000 de euro, operatorul bulgar va achita cu 11.170 euro mai puţin decât cel din România. Această diferenţă se observă imediat din investiţiile în personalul de calitate, în varietatea felurilor de mâncare, în sistemul all inclusive, în marketing sau chiar în achiziţionarea unor francize importante de lanţuri hoteliere internaţionale care se transformă în magnet pentru turiştii străini. Un exemplu în acest sens îl reprezintă lanţul hotelier Sol Melia, prezent în Bulgaria cu un hotel de 5 stele la Nisipurile de aur, cu un hotel de 5 stele la Nessebar, cu alte două hoteluri de 4 stele în aceeaşi staţiune şi cu un hotel de 4 stele la Obzor, locaţii care atrag turiştii străini prin brand şi servicii ireproşabile. Acest model al creşterii valorii litoralului prin captarea de branduri de renume din industria hotelieră mondială poate fi aplicat şi în România, investitorii străini fiind un vector extrem de important în atragerea de turişti străini şi în păstrarea românilor pe litoralul autohton, dar niciun investitor străin nu vine într-o ţară cu fiscalitate ridicată şi greoaie. Reducerea selectivă a taxelor într-un domeniu care poate fi dezvoltat în mod durabil ar însemna o gură de oxigen pentru toţi operatorii din turism, iar pentru ca statul să fie sigur că facilităţile acordate vor contribui la îmbunătăţirea turismului românesc, scutirile pot fi condiţionate de investiţii sau de implementarea unor sisteme performante, precum cel de all inclusive. Este imposibil ca turismul românesc să ţină pasul cu concurenţa bulgară din moment ce diferenţa de taxare este de peste 10 puncte procentuale, care se regăsesc în diferenţe similare la tarife sau la servicii. Şi atunci nimeni să nu se mire dacă vom avea în continuare tarife mai mici pe malul bulgăresc, servicii mai bune, sistem all inclusive în multe locaţii şi o bună parte din turiţtii români preferând să aleagă să îşi petreacă vacanţa la vecini.
