M-am simţit direct vizată, ieri, când managerul de la Judeţean a cerut scuze, public, pentru atitudinea medicilor de la spitalul pe care îl conduce. Sunt unul dintre ploieştenii care şi-a petrecut mult timp din viaţă pe holurile instituţiei. Nu pentru mine, din fericire. Pentru rude, pentru prieteni. Doar o mică parte dintre cei pentru care am intervenit a ieşit vie din Judeţean. Dar ce vreau să subliniez este faptul că, la momentul respectiv, am intervenit la conducerea spitalului. Nu pentru branule, spirt şi feşe. Pentru atenţie! Dar, chiar şi aşa, mulţi dintre cei care au fost trataţi în Judeţean au murit pe paturile spitalului. Şi-atunci, nu pot rezona nu nimic din ce spun, ei, acum. Să veniţi astazi, dumneavoastră, chirurg în Judeţean (recte dr. Carmen Ionică), să-mi spuneţi că dr. Oprea are dreptate parţial, pe colo, pe colo, dar are dreptate parţial, iar dumneavoastră, domnule Strîmbeanu, să-mi spuneţi că medicii sunt buni, sistemul este prost… nu ma încălzeşte cu nimic. Domnul Oprea are o maaare dreptate, dar cam târziu! Nu mă interesează sistemul, pentru că dumneavoastră, domnilor doctori din Judeţean, trebuia să trageţi semnalele de alarmă de la prima branulă lipsă. N-aţi făcut-o. Nu v-aţi dus, domnule doctor Strîmbeanu, să-l trageţi de mânecă pe ministrul Sănătăţii (oricare ar fi fost el), să-i spuneţi că n-aveţi bisturie, că trataţi sute de mii de bolnavi anual, că, până la urmă, n-aveţi 15 lei să schimbaţi o garnitură la chiuvetă. Nu v-aţi dus, domnule doctor Strâmbeanu, să-i spuneţi ministrului că angajaţii dumneavoastră au salarii mici, sunt complexaţi că nu-s plătiţi ca medicii de afară, iar din cauza asta doamna Gabi de la Neurologie a refuzat să ducă medicamentele unui diabetic pe care spitalul NU i le putea asigura, pe motiv că nu e infirmieră. Iar diabeticul n-a avut medicamentele până n-a venit altcineva, mai cu suflet. Mai mult suflet a avut doamna între doua vârste care statea să păzească scările, domnule Strîmbeanu. Şi să nu-mi spuneţi că ea era mai bine plătită (pentru ce făcea, evident), că nu vă cred. Despre cum mi-au murit alţi apropiaţi în spitalele dumneavoastră nu vă mai povestesc, domnule Strîmbeanu. Voi fi solidară cu dumneavoastă, domnilor doctori din Judeţean, când veţi învăţa să fiţi oameni! Până atunci, nu vă pot plânge de milă. Pentru că sunt convinsă că nu se întâmpla nimic în urma acestui scandal. Nici mai bun, nici mai rău pentru dumneavoastră sau pentru pacienţi si “aparţinători”. Întregul circ s-ar termina dacă Ministerul v-ar finanţa, iar pe dumneavoastră v-ar interesa fenomenul social din spatele muncii pe care o prestaţi.
PS. O nouă scrisoare deschisă adresată opiniei publice a pus gaz pe foc. Dr. Carmen Ionică a încercat să explice fenomenul. Din punctul meu de vedere, nu a reuşit. Ba, chiar, m-a revoltat şi mai tare. Spunea, printre altele, că le e frică oamenilor să mai vină la Judeţean, din cauza imaginii pe care presa le-o “fabrică”. Oamenilor nu le este frică, acum, să vină la Judeţean. Le e frică de ani de zile. Dar n-au de ales, doamna Ionică! Iar dacă mortalitatea este scăzută, e pentru că unii dintre colegii dumneavoastră trimit muribunzii acasă! (Vă amintiţi, doamnă doctor Costache, când aţi certat o “aparţinătoare” că nu şi-a luat bunica acasă, să moară pe perna ei, şi v-a încărcat Neurologia cu incă un deces?!) Da, în Judeţean sunt medici extraordinari (pentru unii nici nu există atâta stimă câtă li s-ar cuveni!), dar uscăturile sunt mult mai vizibile. Si incă ceva: vin, mâine, în genunchi, să fac un material despre o realizare extraordinara a unui medic din Judeţean. Spuneti-mi, numai, ora si omul! Aşa, veţi afla că niciunul dintre colegii dumneavoastră nu va dori. Si amandouă ştim de ce! Vă prezentăm, mai jos, scrisoarea dr. Camen Iomică:
“In ceea ce priveste declaratiile catre presa din ultima vreme exista reticente, nu din teama ci din cauza faptului ca informatiile oferite sunt prezentate trunchiat si uneori scoase din context . Va dau un exemplu:" Scandalul de la Spitalul Judeţean de urgenţă din Ploieşti capătă proporţii greu de imaginat. Peste 23 medici semnează o scrisoare prin care se alătură colegului lor Dan Oprea, chirurgul care a dezvăluit, acum câteva zile, că face intervenţii cu bisturie refolosite şi neascuţite" . Aceasta stire a aparut pe situl antena1 si antena 3. Dr Dan Oprea nu facut aceasta afirmatie. A spus doar ca bisturiele electrice care sunt de unica folosinta se resterilizeaza. Ceea ce este altceva. Pentru a intelege va voi spune cum se desfasoara o interventie chirurgicala. Pt o interventie chirurgicala se poate folosi bisturiul "rece" compus din miner metallic (care se sterilizeaza ca orice instrument chirurgical metalic ,conform protocoalelor existente), si lama taietoare care este de unica folosinta. Apoi se foloseste bisturiul electric care are functia de a taia si a coagula (adica opreste singerarea) care utilizeaza energia termica pt a taia, nu forta mecanica si deci lamele nu trebuie sa fie ascutite. Aceste bisturie sunt resterilizate dupa ce au fost spalate si decontaminate, la etilen oxid sau plasma (metode de sterilizare folosite si de producatorii tuturor instrumentelor de unica folosinta), deci bisturiile cu care operam nu sunt nici nesterile nici neascutite asa cum s-a insinuat . Datorita saraciei existente la nivelul intregii tari, aceasta resterilizare a instrumentelor de unica folosinta este practicata in foarte multe spitale din tara. Cred ca sunt foarte putine spitale de stat care isi permit sa foloseasca o singura data aceste instrumente. Ar trebui sa privim mult mai profund, sa vedem de unde incepe "raul". Din pacate sistemul sanitar are multe probleme mult mai grave, care vin din, subfinantare si din faptul ca nimeni din cei ce conduc acest sistem nu vor sa recunoasca ca exista probleme. Populatia este mintita si cei ce ne conduc acuza doctorii si asistentele pt orice problema aparuta . Am dori ca titlurile din presa precum "Spitalul mortii " sa dispara, pt ca nu sunt reale. Intr-un articol , un jurnalist recunostea ca mortalitatea Spitalului din Ploiesti nu este mai mare decit a altor spitale judetene. Nimeni nu vorbeste despre miile de vieti salvate de "criminalii si spagarii" care lucreaza in Spitalul mortii. Nimeni nu a redat paragraful din scrisoarea Dr Dan Oprea in care explica patologia complexa care a fost abordata in Spitalul din Ploiesti. Cum credeti ca putem lucra in acest climat? Cum credeti ca poate opera un chirurg cu o asemenea presiune? Nimeni nu stie sau nu vrea sa recunoasca ca un chirurg nu are viata personala, nu are simbata, dumineca, daca suna telefonul in toiul noptii se ridica si pleaca la spital sa rezolve problema aparuta. Astea din pacate pt. dumneavoastra nu sunt stiri , nu fac audienta. Ce trebuie sa stie toata lumea ca nu exista interventie chirurgicala sau manevra medicala fara riscuri. Orice interventie are accidente, incidente si complicatii .Toate aceste sunt trecute in cartile de specialitate, iar daca apar nu reprezinta malpraxis. Malpraxis reprezinta conform legii, oriunde in lume, nerecunoasterea si tratarea necorespunzatoare a complicatiei. Recent am fost la congresul ARCE ( asociatia romana de chirurgie endoscopica) un congres care a avut o larga participare internationala si in care s-a discutat, printre altele, despre complicatii si masuri care ar putea fi luate pt diminuarea complicatiilor. Deci complicatii exista si in Anglia, Germania, Italia si alte tari. Intr-una din discutii un distins profesor de chirurgie din Londra a spus 2 lucruri extraordinare si anume: 1.fiecare chirurg trebuie sa efectueze interventia chirurgicala folosind tehnica chirurgicala (clasica, laparoscopica sau robotica) pe care o stapineste cel mai bine in felul acesta scazind rata complicatiilor si 2 trebuie sa oferi pacientului posibilitatea sa se trateze in Spitalul teritorial. Lupta pe care o ducem, trebuie sa o ducem toti: doctori, pacienti, jurnalisti impotriva sistemului corupt care refuza cu buna stiinta sa-si recunoasca vina si incapacitatea . Lupta nu trebuie sa fie intre doctori si pacienti cu ajutorul presei pt ca atunci sistemul va cistiga, iar cetateanul va trai la fel de prost ca pina acum. Asa cum am spus in scrisoarea deschisa suntem cu totii, doctori si pacienti de aceeasi parte a baricadei. Tot acest asediu al presei asupra medicilor a indus teama in rindul pacientilor.Oamenilor le este teama sa se prezinte la medic si ajung la camera de garda dupa zile de suferinta, cu complicatii severe care le pun viata in pericol, iar doctorii,"criminalii", trebuie sa faca minuni, Iar daca minunea nu se produce, atunci e malpraxis si doctorul e un "spagar, criminal". Asta este realitatea vazuta prin ochii medicilor, realitate care probabil nu va ajunge niciodata in presa pt ca nu se vinde. Un coleg mi-a spus acum citeva zile ca, odata a intrebat o jurnalista de ce nu publica stiri despre realizarile medicilor , despre miile de vieti salvate. Raspunsul probabil il stiti. Domnisoara a raspuns" aceasta nu este o stire, aceasta este un fapt normal, aceasta este datoria doctorilor " Stiri reprezinta acuzatiile pacientilor, de cele mai multe ori nefondate si neprobate,iar dreptul la replica nu exista . Doctorul este acuzat , jignit, iar daca se probeaza ca este nevinovat nimeni nu-l reabiliteaza, poarta dupa el un stigmat toata viata.
