Un bucureştean a plecat, la începtutul lunii mai, într-o expediţie solitară la Veneţia. Lucian Ionescu a practicat în adolescenţă caiacul de performanţă, timp de doi ani, fără a obtine performanţe notabile, însă alegându-se cu pasiunea pentru acest tip de ambarcaţiuni. Şi-a proiectat un caiac cu programul "kayakfoundry" şi l-a construit prin metoda strip-planked. Caiacul lui are 5,80 m lungime si 58 cm lăâime. L-a executat în decursul a trei ani, cu multă migală, acordând mare atenţie detaliului şi finisajelor. Marţi 7 mai 2013, şi-a pus caiacul pe apele Dunării, pentru a pleca solitar într-o expediţie spre Marea Neagră – Bosfor – Marmaris - Marea Egee - Marea Adriatică, urmând un parcurs costier pe lângă ţărmurile ţărilor: România – Bulgaria – Turcia – Grecia - Albania-Croaţia şi Italia. Şi-a propus, ca punct final, Veneţia, în luna decembrie. Din păcate, a rămas fără bani, iar “nebunia” s-ar putea încheia la Salonic, dacă nu primeşte, urgent, sprijin financiar. "Banii s-au terminat. Dacă doriţi să mă ajutaţi, acum este momentul. Orice sumă contează”, spune Lucian Ionescu. Cei care vor să ajute pot depune bani în contul RO84INGB0000999901704077 BANCA ING BANK ROMANIA COD SWIFT INGBROBU TITULAR: IONESCU CATRINA MARIA
Pentru cei care-I urmăresc evoluţia pe Facebook, Lucian explică motivele care l-au adus să nu mai aibă bani nici pentru hrana zilnică: "Ca o justificare, vreau să detaliez puţin costurile acestei călătorii. În primul rând, barca a ajuns să coste până la final aproape 1500 de euro. Au urmat cârma, busola, scaunul şi pereţii etanşi, chingi, sfori, elemente de inox, căruţul etc, alţi 1000 de euro. Instalaţia electrică, tableta şi programele cumpărate, aparatul foto, deckbag-ul, fustiţa, o droaie de alte echipamente, alţi peste 1500 de euro. Spre norocul meu, o persoană m-a sprijinit cu aproape 2000 de euro pentru mâncare. Am fost, totuşi, nevoit să intru aproape jumătate în ei, pentru a-mi lua echipamentul necesar. Banii nu au ajuns. Aşa am ajuns la Dragoş. Intenţionam să iau drysuit-ul şi restul, saci etanşi, padele, mănuşi, ciorapi şi ghete de neoprene, alte mărunţişuri, pe datorie. Ştia ce vreau să fac şi când şi-a dat seama că sunt hotărât, a discutat cu Oana şi au hotărât să mă ajute, fără nici un cost, cu echipamentele necesare. Nici nu visam, valoarea lor era de aproape 1000 de euro. Oricum, costurile călătoriei au fost mai mari decât le estimasem, încă din ţară. Am plecat cu mâncare ce trebuia să-mi ajungă până la Mangalia. Am terminat-o înainte de Constanţa. De fapt, lângă Tulcea am făcut o mică aprovizionare, altfel nu aş fi rezistat. Se pare că din cauza efortului mănânc mai mult, chiar dacă am slăbit peste 10 kg. Nae şi Andrei, unchiul şi varul meu, m-au ajutat şi ei cu 1000 de euro. Apoi l-am cunoscut pe Adrian, de la Marine-Shop. Cred ca cel mai înflacarat suporter al meu. Mi-a făcut şi el o donaţie, dar mult mai important, a vorbit cu toţi prietenii lui să mă sprijine fiecare cum poate. Tot Adrian mi-a trimis până acum două colete cu telefon rezistent la apă, pungi etanşe pentru tabletă, telefon, aparat foto, de la AquaPack, probabil cele mai bune, un alt cărucior C-TUG, ce se demontează foarte uşor şi repede, pentru a nu mai avea probleme cu vântul şi a comandat un nou panou solar, care din păcate nu a sosit încă. Inclusiv un bucătar, prieten cu Adrian, îmi pare rău că încă nu-i cunosc numele, mi-a trimis într-unul din colete cârnaţi, şuncă, conserve, carne uscată şi altele, făcute de el. Prietenii lui mi-au trimis diverse sume de bani. Voi mi-aţi trimis sume de bani. Dar toţi s-au terminat. Începând cu Bulgaria, dar simţitor din Turcia, preţurile au crescut dramatic. În Grecia, de exemplu, o cafea costă între trei şi patru euro. Ca să am acces la internet prin wifi, o cafea tot trebuia să cumpăr. Trei euro, uneori şase, erau asiguraţi în Grecia numai pentru net. În Turcia scăpam doar cu un ceai, aproape un euro, dar telefonul m-a costat enorm. Într-o lună s-au dus aproape 1000 de euro. Cred ca era 1,9 euro/min. Nu mult, dar am ţinut zilnic legătura cu soţia mea. Era singura care ştia în permanenţă unde eram, ce intenţii aveam pentru ziua următoare, ea anunţa ambasadele din ţările în care intru şi îmi trimite numerele lor de telefon. Acum ţin legătura şi cu Adrian, mă ajuta mult cu alegerea traseului şi îmi caută locuri în care pot acosta. Grecia are coasta în bună parte din faleze. De la el am aflat ca în zona cu muntele Athos, practic nu am unde acosta, muntele ieşind direct din apă. Tot referitor la costuri, o pâine aici costă un euro şi mănânc mai mult de una pe zi. Uneori simt nevoia şi de ceva gătit; fără zece euro nu scap. O bucăţică de caşcaval e şapte euro, şi tot aşa. Probabil şi din cauză că este vârf de sezon. Nu sunt paranoic în ceea ce priveşte barca, dar nici nu o pot lăsa ore întregi nesupravegheată. Sunt obligat, deci, să cumpăr ce găsesc în apropiere de plajă. Oricum nu aş avea timpul necesar să caut prin oraş magazine ieftine, mai ales după o zi de vâslit. Din experienţa de până acum, costurile reale cred ca sunt undeva intre zece şi cincisprezece euro pe zi. Asta înseamna că până la sfârşitul călătoriei, în decursul a cinci luni, aş mai avea nevoie de aproximativ două mii de euro. Eu nu mai am de unde".
Pe Facebook, puteti sa comunicati cu Lucian zilnic la adresa :
https://www.facebook.com/FromGiurgiutoVenice
