Şeful Penitenciarului de Femei Târgşor, Florin Stanciu, a fost jefuit, săptămâna trecută, când i-a fost spart geamul autoturismului. I-au fost furate o borsetă cu 7000 de euro, un pistol Glock de calibru 9 milimetri cu două încărcătoare a câte 17 cartuşe, precum şi actele de identitate. Deocamdată nu mă întreb cum o fi să ai tu, slujbaş la stat, 7000 de euro într-o borsetă şi să nu-ţi ţâţâie curul de frică. La acest aspect mă vor referi mai încolo. Deocamdată mă întreb cum poate să-ţi fie furate pistolul şi muniţia. Cu riscul de a mă repeta, vorbim despre şeful unui penitenciar, un om care are disciplina în sânge, căruia nu trebuie să i se spună de două ori care este regimul armei din dotare, care se uită peste umăr şi când doarme în patul conjugal şi care cunoaşte mai bine ca oricine psihologia unui hoţ. Şi dacă n-ai fi deţinător de armă prin prisma meseriei, tot ai avea grijă de pistolul ăla ca de ochii din cap. Ar putea deveni oricând o armă a unei crime sau, doamne-fereşte, a mai multora, iar cel care-l fură ştie că o pereche de mănuşi sau o cârpă i-ar ascunde amprentele. Niciun amator nu cred că şi-ar lăsa arma nesupravegheată. Nici măcar în torpedoul maşinii pe care ar trebui s-o părăsească pentru cinci minute, bineînţeles încuiată. Nu ştii ce se poate întâmpla în cele cinci minute. Domnul şef de la Târgşor a stat, zice el, vreo douăzeci de minute. Deci timp berechet pentru orice hoţ, chiar şi amator, să selecteze ce l-ar fi interesat să ia şi ce nu. Cred că hoţului i-au jucat ochii-n cap ca-n desenele animate când a văzut ce-a găsit în maşină. S-o fi gândit, chiar, că ea aparţine unui cocalar care mai are acasă şi arme, şi gloanţe, şi bani, şi nici cu observă că a pierdut dintre ele. O fi crezut, poate, că păgubitul scutură scaunul de cioburi, îl înjură de mamă pe ăla de-a vrut să-i fure casetofonul “cu sidiu”, se bucură că aparatul e acolo încă şi fuge repede acasă, să ia alţi bani. Până se prinde el că nu mai are acte… Oricum, ambele personaje ale poveştii (din păcate reală), sunt… naivi. Adică… proşti de-a dreptul, proşti rău! Domnul cu funcţie pentru că nu şi-a golit maşina de valori când a părăsit-o (fie şi pentru 20 de minute), iar hoţul pentru că n-a ghicit că cel pe care urma să-l păgubească nu era un raket de mâna a şaptea, nu era un recuperator al cămătarilor. Era cineva important, şi-atunci, Poliţia îl va căuta şi-n gaură de şarpe. Dar cea mai importantă parte a problemei este suma pe care a “pierdut-o” şeful de la Târgşor: 7000 de euro. Adică ceva peste 300 de milioane de lei vechi. Pe site-ul ANP, declaraţia de avere semnată în 2013 face din Stanciu N. Florin un om care stârneşte mila. N-are terenuri, n-are casă (pe numele său, evident), n-are maşini, n-are lucruri de preţ în casă (doar n-are casă, nu?). Are un cont de 35.000 de ron la Banca Transilvania (deschis în 2010), n-are plasamente, investiţii, împrumuturi către alte persoane, în schimb a împrumutat 70.000 de ceva (moneda nu se precizează sau nu este lizibilă) la BCR (contractat în 2007, cu scandenţa în 2017). N-a primit cadouri valoroase, demne de inserat într-o declaraţie de avere, iar veniturile sale sunt de 22126 lei de la ANP şi 18723 de lei de la Târgşor. Pentru un om care are o astfel de situaţie materială, 7000 de euro este o sumă enormă, înseamnă întregul lui venit pe aproape un an. De altfel, banii ar putea proveni dintr-un eventual partaj cu soţia, care nu mai apare în ultima declaraţie de avere. Dar, să nu intrăm în casa omului, pe care… n-o are. Amuzant este că, ulterior, Florin Stanciu a spus că nu mai ştie ce sumă i-a fost furată. Cred că nu-şi amintea dacă este vorba despre 6999 de euro sau de 7001 euro.
