În data de 20 decembrie sărbătorim Ignatul, tăierea porcului. Ignatul, în denumirea populară, se mai numeşte Inatoarea sau Ignatul porcilor, căci în această zi se sacrifică porcii pentru a pregăti bucatele care vor poposi pe masa de Crăciun. Această tradiţie de sacrificare a porcului în ziua de Ignat este o practică din vremuri foarte vechi, care va dăinui în datinile românilor. Conform crestinortodox.ro, Ignatul este o divinitate solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox.
Ca fiecare sărbătoare românească, şi Ignatul este o zi plină de obiceiuri, legende şi superstiţii. Se spune că în noaptea dinaintea Ignatului porcul îşi visează cuţitul sau se visează cu mărgele roşii la gât. O altă legendă spune că în această noapte vrăjitoarele umblă să ia belşugul casei, de aceea se presară mei şi sare împrejurul ei, al hambarelor şi al curţii.
Se spune că ziua de Ignat este aceeaşi cu ziua zeităţii solare celebrate în antichitate, care moare pentru a renaşte peste câteva zile, drept pentru care se fac sacrificii animaliere. Sărbătoarea Ignatului este considerată vechea sărbătoare a zeului hindus Shiva, zeul soarelui. Din vechiul Egipt se obişnuia a se jertfi şi mânca porcul în cinstea zeului Osiris, iar după atâta amar de timp românii păstrează multe elemente ale cultului tăierii porcului. Porcul este legat de mai multe ritualuri, şi anume cel al Ignatului Porcilor, dar apare şi în folclorul şi în jocurile de copii “De-a Poarca”, “Purceaua” sau în colinda “Siva”, probabil după numele marelui zeu indian, Shiva.
Ziua în care se taie porcul este un moment de sărbătoare în familie. Se spune că în această zi, dacă cei săraci nu au un porc, trebuie să taie alt animal sau o pasăre, căci se spune că daca vei vedea sânge curgând, îţi va merge bine.
Ziua de Ignat începe de dimineaţă, când gospodarii vor scoate animalul de sacrificiu în curte şi vor pregăti locul special unde urmează a fi pârjolit după taiere. Se spune că nu este bine ca printre cei care asistă la tăierea porcului să fie persoane miloase, căci atunci porcul va muri greu şi carnea lui nu va mai fi la fel de bună. După ce porcul a fost pârlit întreg, se va începe tranşarea şi împărţirea organelor şi a cărnii. Gospodina va separa slănina, carnea, organele, picioarele şi capul pentru a le prepara. Slănina se sărează, carnea se separă în funcţie de preparatul culinar pentru care este destinată: sarmale, fripturi, pomana porcului. După tăiere se bea ţuică fiartă şi vin, iar mai apoi, după ce treaba în gospodărie este gata, se serveşte “pomana porcului”, bucăţele de carne proaspăt tăiată şi prăjita în propria grăsime.
În ziua de Ignat nu se lucrează. Există o serie de superstiţii pe care cei din mediul rural le ţin şi astăzi. Dacă cineva lucrează în ziua de Ignat se spune că va cădea bolnav şi va avea convulsii, la fel ca porcul când este tăiat. În ajun de Ignat se fierbe grâu din care mănâncă toţi cei din casă, iar ce rămâne se dă păsărilor a doua zi în zori. Un obicei este acela ca după tranşarea porcului să se caute să se vadă dacă în inimă este sânge rămas şi închegat, căci dacă da, asta înseamnă că proprietarul va avea noroc la bani. În unele locuri untura de porc negru este folosită la vrăji. De asemenea, cei care erau bănuiţi că vor ajunge strigoi, erau unşi cu untură de porc negru.
În ajun de Ignat, vrăjitoarele umblă să ia ”belşugul caselor”, iar gospodinele împrăştie mei şi grâu în faţa casei şi a acareturilor. Untura de porc mai are o altă întrebuinţare, şi anume de Bobotează femeile duc o parte din aceasta la preot pentru sfinţire, iar apoi o păstrează pentru a unge pe cei care suferă de junghiuri şi dureri de picioare.
O alta superstiţie de Ignat este crucea pe care o fac bunicii pe fruntea nepoţilor cu sânge de porc, pentru a fi feriţi de boli.
După ziua de Ignat şi până la Crăciun femeilor le este interzis să toarcă. Acestea, în perioada dintre Ignat şi Crăciun trebuie să pregăteasca toate cele trebuincioase pentru masa de Crăciun, sarmale, cârnaţi, tobă, lebăr, caltaboşi, piftie, şorici şi alte bunătăţi din carne de porc, dar şi prăjituri la care se foloseşte untura de porc şi bineînţeles nelipsitul de pe orice masă de Crăciun, cozonacul cu cacao şi nuci. Mitul conform căruia untura nu este sănătoasă ar trebui contrazis, căci untura este de fapt un detoxifiant pentru organism, asta atâta timp cât este proaspătă şi nu prăjită.
Toate aceste tradiţii româneşti cu tăierea porcului şi pregătirile pentru a avea o masă de Crăciun îmbelşugată se simt mai cu ardoare de cei care locuiesc sau au rude la sat. (sursa crestinortodox.ro)
