PLOIEȘTIUL, orașul lui Nichita și al lui Caragiale, orașul compozitorului Paul Constantinescu sau al arhitectului Toma Socolescu încearcă și reușește, adesea, să rămână demn de renumele pe care predecesorii noștri i l-au creat.
Locuitori ai orașului nostru, din diferite domenii de activitate, și-au pus serios amprenta și i-au adăugat valoare prin performanțele pe care le-au obținut.
Ne-am gândit să vă facem cunoscute și dumneavoastră, tuturor celor care accesați pagina de facebook a Primăriei, numele și povestea, pe scurt, a acestor ploieșteni care reușesc, prin izbânzile lor, să ne facă mândri că, împreună, suntem contemporanii acestor vremuri.
Astăzi, MIHAI VASILE – profesor de artă dramatică, regizor, actor, scenograf, artist plastic și fotograf de artă, fondator al Teatrului Equinox și al Centrului Dramatic Mythos Ploiești.
„Mihai Vasile este un om-instituție!” spunea, în volumul Lectio incerta. Convorbiri literare, prof dr. Christian Crăciun. Pentru că despre Mihai Vasile este mai ușor să spui ce nu este și ce nu face. Pentru că destinele artistice ale multora dintre cei care au îmbrățișat această profesie și-au tras seva din știința de carte și pasiunea celui care, cu har și dragoste pentru cultură, i-a descoperit și călăuzit.
Mihai Vasile, ploieșteanul care a respirat, clipă de clipă, pentru și prin artă, își datorează formarea într-unul dintre liceele care, premonitoriu, parcă, avea să-i marcheze întreaga viață: Nichita Stănescu. Urmează, apoi, Institutul de Biblioteconomie și Animație Artistică, specializarea teatru-grafică publicitară din București pentru ca, în anul 1997, să obțină o bursă de studii la Universitatea Lyon Lumière2, specializarea Antropologie teatrală/gestiunea proiectului teatral.
A publicat, încă din adolescenţă, versuri şi proză. Expune pictură şi grafică şi, în acelaşi timp, atras fiind de teatru, debutează ca actor pe o scenă profesionistă încă de la vârsta de nouă ani.
A debutat cu proză în revista Amfiteatru, în 1971. În această perioadă publică poezie şi proză în revistele Luceafărul, Ramuri, Vatra, Cronica.
Înfiinţează, în anul 1980, Teatrul Equinox în cadrul Centrului Judeţean de Cultură Prahova, când este numit şi director onorific al acestui grup artistic. Ca regizor al acestui teatru, a realizat două proiecte-program unice în spaţiul teatral românesc: Teatrul mitologiei româneşti şi Teatrul poeziei.
Din anul 2006 este directorul Festivalului artelor NICHITA LA ECHINOCŢIU, care se desfăşoară anual la Ploieşti, în perioada 21 – 31 martie.
A susţinut, în perioada 1986 - 2014, peste o sută de ateliere de teatru, arte vizuale (fotografie, film, arte plastice) în România (Ploieşti, Arad, Timişoara, Tulcea, Botoşani, Lugoj etc.), Bulgaria (Vratza, Burgas), Franţa (Paris, Lyon, Valance, Grenoble, Ambronay – unde, pe lângă ateliere a lucrat, împreună cu regizorul Bruno Cohen, la regia spectacolului de operă „Persée” de Jean-Baptiste Lully, de la Festivalul mondial de muzică barocă de la Ambronay).
A inițiat și condus, ca director artistic din anul 2009, Festivalul anual de ateliere teatrale „Ion Manolescu” de la Breaza, în parteneriat cu centrul cultural din localitate, la care participă elevi și studenți de pe Valea Prahovei.
A inițiat și condus, ca director artistic, din anul 2009, Tabăra internațională de land-art, fotografie și film „Noduri și semne” de la Cocorăștii Mislii, în parteneriat cu centrul cultural din localitate, cu periodicitate anuală, la care participă tineri artiști din Franța, Spania, Italia, Republica Moldova și România.
A inițiat și condus, ca director artistic, în anii 1999, 2000 Festivalul internațional de teatru francofon pentru tineri actori, „Théâtre de la poésie/La poésie du théâtre” de la Ploiești, în parteneriat cu Serviciul Cultural al Ambasei Republicii Franceze la București și cu Alianța Franceză Ploiești la care au participat teatre și grupuri teatrale din Franța, Spania, Rusia, Belgia, Canada, Bulgaria, Ungaria, Elveția, Republica Moldova, Bosnia-Herțegovina, Italia.
Înfiinţează în anul 2013 (după încetarea activităţii Teatrului Equinox), Centrul Dramatic Mythos (Centrul de Cercetare, Documentare şi Practică Teatrală şi Cinematografică Mythos), în care deţine funcţia de director onorific.
Are o susţinută activitate publicistică, eseuri şi lucrări de cercetare în domeniile: teatru, antropologie teatrală, mitologie şi tradiţii, asupra artelor scenice și vizuale în general.
A obţinut numeroase premii şi distincţii pentru unele dintre spectacolele, filmele sau acţiunile sale artistice.
Între anii 2000 şi 2006 a fost redactorul-şef al publicaţiilor Atelier 21, Orpheus, iar între anii 2012-2014 redactorul-şef al revistei Labirint.
De-a lungul a peste 40 de ani, a pus în scenă spectacole care s-au identificat cu creativitatea, expresivitatea și harul său. Într-o perioadă în care libertatea de exprimare era atât de îngrădită, a fost ca o gură de oxigen pentru cei care, căutându-se parcă pe sine, se regăseau și aflau răspunsuri la întrebări pe care nu îndrăzneau să și le pună, în acele vremuri, decât lor înșile.
A pictat și a surprins pe filme fotografice crâmpeie de viață, de suflet, de simțire. A organizat zeci și zeci de expoziții, în țară și străinătate, bucurându-se și împărtășind bucuria cu cei care au venit să îi admire creația.
Dar, mai presus de toate, l-a iubit pe Nichita. Și din dragoste pentru Nichita a inițiat, alături de un grup de tineri intelectuali – scriitorii: Ion Stratan, Constantin Hârlav, Ioan Dan Nicolescu și Florin Dochia, la doar un an de la trecerea Poetului în neființă, un festival care s-a numit inițial „Zilele poeziei românești – NICHITA STĂNESCU”.
Și pentru că martie este pentru ploieșteni luna în care Nichita este mai prezent, parcă, mai mult ca oricând, să admirăm și să prețuim pe toți cei care, prin eforturile lor, îi țin trează memoria.
Mihai Vasile este, fără îndoială, unul dintre ei! Un ploieștean pe care Nichita îl îmbrățișează, de dincolo de timp, spunându-i, simplu: „Mulțumesc, Bătrâne…!”
