Dacă nu am fi atât de entuziaști să adoptăm tradițiile și sărbătorile altor țări, am putea poate să ne bucurăm în tihnă și spaimă de propriul Halloween. Noaptea Sfântului Andrei este o noapte mai frumoasă decât oricare alta. Este o noapte în care strigoii, vârcolacii, morții vii și spiritele rătăcite au dreptul de a umbla nestingheriți prin lume. Este o noapte în care iubirea pare posibilă pentru toți.
Încărcată de magie și credință, de sacru și profan, desprinsă parcă din poveștile înfricoșătoare și captivante pe care bunicii noștri ni le povesteau cu sfințenie odinioară la gura sobei, sărbătoarea Sfântului Andrei îmbină deopotrivă repere păgâne și creștine. Suntem cu toții copii mari, adulți emancipați care nu mai cred în povești de groază și personaje fantastice. Acești adulți nu mai au timp să povestească copiilor sau nepoților legende de demult. Nici nu le mai știm, iar pe cele câteva care au dat culoare copilăriei le-am cam dat uitării… Dar nu ar fi deloc rău să dăm un strop de magie acestei zile, făcând-o să fie una deosebită.
Spiritul autentic românesc, cu fricile și temerile sale de moarte și de viață, cu dorința neobosită de aflare a iubirii, cu rugăciuni pioase care se înalță lângă un descântec arhaic, cu ritualuri de dragoste, cu blesteme și incantații pe care buzele nu au curaj să le rostească, cu dorința sa naivă de a se proteja împotriva strigoilor care nu-și găsesc liniștea nici în lumea aceasta, nici în lumea de dincolo, acest spirit românesc este surprins parcă în toată complexitatea sa în semnificația zilei de 30 noiembrie, ziua Sfântului Andrei.
De aceea, mai ales în zonele rurale, au existat și încă se păstrează o multitudine de tradiții, superstiții și obiceiuri în care elementul păgân se îmbină cu cel creștin. Nu este de mirare că ziua Sfântului Andrei mai este cunoscută și sub numele de "Ziua lupului" sau "Gadinetul schiop". Se crede că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, Sfântul Andrei (patronul lupilor) adună toți lupii pentru a le împărți hrană pentru iarna care vine. Totodată, într-o singură zi a anului, și anume ziua Sfântului Andrei, lupul este investit cu abilități fantastice, devenind mai iute de picior și mai aprig. Se crede că poate chiar să își îndoaie gâtul său rigid astfel încât să își poată vedea coada. Oamenii se tem de ceea ce ar putea să facă lupii în această zi, se tem ca aceștia să nu atace animalele, gospodăriile și oamenii pe care îi întâlnesc în cale.
Conform superstițiilor din bătrâni, ca să te protejezi împotriva puterii lupilor și să nu-i aduci în apropierea gospodăriei, ar trebui să nu îți piepteni părul în această zi, să nu torci, să nu faci curat în casă sau să dai gunoiul afară. Seara Sfântului Andrei reprezintă și un prilej de aflare a viitorului și de “citire” a vremii. În unele zone ale Munteniei există obiceiul de a semăna grâu în farfurioare. Persoana al cărei grâu va crește frumos, verde și des va avea parte de un an prosper și benefic. Grâul nu trebuie aruncat, ci dat ca hrană păsărilor cerului. Totodată, dacă va fi lună plină și cerul acoperit cu nori, se spune că iarna va fi lungă și grea. Dacă pe cer sunt stele multe și nu se văd nori, este semn de iarnă ușoară. În același timp, de Sfântul Andrei, în casă se aduc mlădițe de cireș și se pun în apă. Dacă înfloresc până în sărbătoarea Crăciunului, anul care vine va fi unul bogat.
Noaptea în care “strigoii vii”, “strigoii morți”, moroii și spiritele malefice rătăcesc în lume…
Noaptea Sfântului Andrei este splendidă și terifiantă în același timp. Nu i se spune degeaba Noaptea Strigoilor… Este singura noapte când strigoii își părăsesc locurile din cimitire și umblă printre oameni stricând și făcând rele. Este o noapte în care barierele între lumea morților și lumea viilor dispar. Pe lângă “strigoii morți”, morți ce nu și-au găsit liniștea și drumul în lumea de dincolo, se crede că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie drumurile sunt populate și de “strigoi vii”, spiritele oamenilor care pleacă fără voia lor din trup și se războiesc cu strigoii morți provocând la rândul lor răutăți și sperieturi. Dar bălțile sunt populate și de vrăjitoare, iar văzduhul și de vârcolaci...
Strigoii provoacă diverse pagube, luând mințile oamenilor, stricând rodul livezilor, îmbolnăvind animalele, luând potența bărbaților, chinuindu-i și sugând sângele celor vii, pocind chipurile frumoase. Trăgandu-se din copii nebotezați, oameni uciși, oameni neputreziți sau înmormântați de vii, oameni cu păcate grave sau cărora nu li s-au făcut slujbele creștinește de înmormântare și pomenire, moroii nu sunt atât de malefici precum strigoii. Au însă obiceiul de a suge sângele animalelor. Pricolicii sunt oameni care fără voia lor își părăsesc locuința în această noapte și se întrupează temporar în vietățile pământului. În anumite zone, pricoliciul este înfățișat ca un om cu coadă. Fie provine din incest, fie asupra lui au căzut vrăji și blesteme de nedezlegat.
Femeile au rolul de a-și proteja familia împotriva strigoilor întorcand toate oalele din casă cu gura în jos sau împrăștiind în intinderea gospodăriei bucăți din pâine pentru ca strigoii să le mănânce și să nu pătrundă în casă. Pentru că se știe că strigoilor le place să se adăpostească la căldura, în ziua Sfântului Andrei cenușa caldă trebuie și ea scoasă din sobă. Oamenilor le revine datoria de a se proteja împotriva vârcolacilor prin arme redutabile: usturoiul și candela, aceasta din urmă păstrându-se aprinsă pe tot parcursul nopții.
În funcție de zonă, usturoiul se agață de ușile de la intrare sau se unge cu el tocurile ușilor și al ferestrelor. Hornurile trebuie și ele să fie neapărat astupate. În anumite părți ale țării, se mai păstrează încă Obiceiul Usturoiului, o petrecere în care fetele și flăcăii de la sate joacă și chefuiesc de-a lungul întregii nopți, păzind astfel usturoiul și gonind spiritele rele.
Iubirea și dorințele de iubire ale oamenilor nu sunt nici ele lăsate deoparte într-o noapte a magiei și a posibilităților precum este cea de 29 spre 30 noiembrie. Unele ritualuri și superstiții legate de dragoste au dispărut, altele s-au păstrat. În vremuri de demult, există obiceiul de "măcinare a grâului îndărăt". Din acest grâu măcinat, amestecat cu apă, se frământau turte. Turtele erau așezate pe o scândură, urmând să se dea drumul câinelui pentru a le mânca. Urma să se mărite în curând fata a cărei turtă era mâncată prima de câine. În alte zone, fata care dorea să se mărite prepara o turtă specială, extrem de sărată, pe care trebuia să o mănânce înainte de a se duce la somn. Dacă visa un bărbat care îi aducea apă în somn pentru a-și potoli setea, înseamna că acel bărbat este ursitul ei și ca o va cere în căsătorie.
Ca să îl visezi pe cel hărăzit de Dumnezeu să-ți fie soț, se spune că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie trebuie să îți pui sub pernă 41 de boabe de grâu. Dacă visezi că un bărbat îți ia boabele de grâu, înseamnă că te vei mărita în curând. Tot în această seară, fetele care doresc să-și afle viitorul în iubire trebuie să umple nouă ceșcuțe cu apă și să le toarne într-un vas, așezându-l sub icoană. Înainte de culcare, trebuie să se roage cu credință Sfântului Andrei. A doua zi, cu aceeași ceașca, trebuie să măsoare apa din vas. Dacă în ultima ceșsca rămâne apă puțină, este semn că vor mai avea de așteptat până când își vor întâlni alesul.
Conform unui alt obicei, fetele care doresc să își afle viitorul în iubire trebuie să aibă la îndemână o verighetă sfințita de preot în biserică și un pahar cu apă neîncepută. Aruncând verigheta pe fundul paharului cu apă, trebuie să privească intens la ea. Se spune că, având convingere și credință, vei putea vedea în mijlocul verighetei chipul celui care îți va pune la rândul sau verigheta pe deget.
În unele zone se credea că fetele care poartă usturoi la brâu în această zi au șanse mai mari să se mărite în anul care vine. De asemenea, dacă pui un firicel de busuioc sfințit sub pernă înainte de culcare și dacă îți este ursit să te măriți în anul respectiv, vei vedea în vis chipul viitorului soț.
În vremuri de demult, exista un alt obicei prin care fetele tinere puteau vedea anticipat chipul celui sortit. În ajunul Sfântului Andrei, chiar la miezul nopții, cu părul despletit și dezbrăcată până la brâu, într-o încapere luminată de două lumânari, fata respectivă trebuia să se așeze între două oglinzi dispuse paralel, una în fața sa, alta în spate. În oglinda din față trebuia să își privească chipul. Se spune că în oglinda din spate ar fi trebuit să vadă reflectat chipul ursitului sau să vadă scene din viitor...
Pentru a atrage iubirea și pentru ca cel ursit să apara mai repede în destinul lor, fetele de măritat realizau ritualul “făcutului cu ulcica”. Lângă sobă, fetele tinere întorceau cu gura în jos o ulcică de lut nouă, nefolosită. Așezau pe dosul ei trei cărbuni aprinși, rostind o incantație, rotind vasul de trei ori și rugându-se Sfântului Andrei pentru a-i îndruma pașii celui iubit. Simple superstitii sau... (sursa: www.garbo.ro)
