Creștinii din Romania sarbatoresc in fiecare an pe 24 iunie Sanzienele. În popor se credea că noaptea care preceda ziua de Sânziene este una magică, în care toate minunile sunt posibile.
Tot în această noapte, atât forțele binelui cât și cele ale răului, ating apogeul. Creștinii din Moldova se roagă în această zi la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, sperând că astfel vor scăpa de necazuri, suferințe, dar și de boli.
Numele de Sanziene provine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor. Totuși, Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele (această denumire este folosită în special în sudul țării). Semnificația acestei sărbători este una a iubirii și a fertilității. Conform credinței populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid iar Sânzienele încep să danseze. Această sărbătoare este una a Soarelui, a dragostei, dar și a poftei de viață. Dacă ar fi să ne luăm după legende, acestea spun ca sânzienele sunt niște fiinte foarte frumoase, care trăiesc pe câmpii sau în păduri. Acestea se prind în horă și conferă florilor sau buruienilor întrebuințări deosebite. Plantele devin de leac și ajută oamenii să amelioreze sau să vindece toate bolile. Mai mult, în noaptea aceasta, Zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ, cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite și contribuie la înmulțirea animalelor și a păsărilor. Iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns, Sânzienele tămăduiesc bolnavii și apără semănăturile de grindină. Există superstiția conform căreia persoanele care nu sărbătoresc corespunzător această zi vor ajunge să supere Sânzienele. Acestea se răzbună pe femeile care nu sărbătoresc această celebrare, pocindu-le gură. Totuși, nici bărbații nu scapă ușor. Cei care au jurat strâmb sau au făcut unele fapte rele vor suferi pedepse îngrozitoare. În unele regiuni din țară încă se ține tradiția de Sânziene, când fetele mari culeg flori de sânziene de pe camp și le împletesc cununi. Mai apoi, fetele aruncă peste case coronițele. Iar dacă acestea se lovesc sau ajung să se agațe de horn, acest lucru înseamnă că urmează o cununie în cel mai scurt timp. În zorii zilei de 24 iulie, băietii se adună în cete și bat satele în lung și în lat cu flori de sânziene la pălării. Tot astăzi se alege Drăgaica. Aceasta este aleasă dintr-un grup de șapte fete. Aleasa trebuie să fie cea mai cuminte, cea mai frumoasă, dar și cu cea mai bună inima dintre toate. După ce fata este aleasă, aceasta este împodobită cu spice de grâu în timp ce restul tinerelor se îmbracă în alb. Mai apoi, alaiul pornește prin sat. La răscruci de drumuri fetele fac o horă și încep să cânte voioase. Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se referă la roua din noaptea de Sânziene. Despre aceasta se crede că ar avea proprietăți miraculoase. În multe regiuni ale șării credincioșii cred că, daca te stropești cu aceasta pe trup, elva deveni frumos și suplu. Iar dacă te speli cu rouă pe față, vei deveni chipeș și mândru. Dacă te aventurezi și te decizi să culegi în dimineața sărbătorii roua de pe frunzele de sânziene, aceasta va vindeca artroza și durerile osoase. Unele persoane mai numesc sărbătoarea de Sânziene și Amuțitul Cucului. Dacă acesta încetează din cântat înainte de Sânziene, vara va fi una secetoasă. Pentru ca oamenii să fie sănătoși și a avea spor la munca câmpului, aceștia se încingeau peste șale cu tulpini de cicoare. Pentru a alunga spiritele rele oamenii aprindeau focuri peste care se aruncau substanțe foarte puternic mirositoare. Mai mult, se buciuma și se striga în jurul focurilor pentru a ține la distanță spiritele malefice. În unele sate din partea de sud-vest a Bucovinei se ținea și obiceiul boului instrutat. În cadrul ceremoniei, masca taurină murea și renăștea simbolic la acest început de timp calendaristic. Tot de Sânziene au loc și binecunoscutele bâlciuri. Acestea reprezentau un prilej ideal pentru întalnirea tinerilor în vederea căsătoriei.
