Intrarea în Biserică a Maicii Domnului sau Sărbătoarea Luminii s-a ținut, prima dată, în secolul al VI-lea când, lângă ruinele templului unde a crescut, a fost construită o biserică închinată Fecioarei Maria.
Intrarea Maicii Domnului in Biserică, celebrata la 21 noiembrie de întreaga creștinătate, amintește momentul în care Duhul Sfânt a început să lucreze ca s-o pregătească pe Fecioara Maria, cea care avea să-L nască pe Iisus.
În "Evanghelia dupa Iacov" se povesteste că Ana, cea care avea să fie mama Fecioarei, nu putea avea copii. Împreuna cu Ioachim, bărbatul ei, se ruga neîncetat să fie binecuvântată cu un copil. Cei doi aduceau jertfa în fiecare an pentru ca rugăciunile să le fie ascultate și bine primite. În al cincizecilea an al căsătoriei lor, marele preot le-a refuzat ofranda, numindu-i păcătoși.
Cei doi, însă, nu s-au răzvrătit, nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci au continuat să spere, să se roage și să țină post. În același timp, promiteau că, dacă vor avea un copil, îl vor închina lui Dumnezeu. Într-o buna zi, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Ioachim, spunându-i că va avea un copil care se va umple de Duh Sfânt din chiar pântecele mamei sale și va fi vas ales al lui Dumnezeu. Spusele Arhanghelului Gavriil s-au adeverit și, peste nouă luni, Ana a născut-o pe Maria, cea care, fără a cunoaște bărbat, avea săa fie Maica Domnului nostru, Iisus Christos.
Ioachim și Ana și-au ținut promisiunea și au dus-o pe Maria, fiica lor, la templu, într-o zi de 21 noiembrie, pe când aceasta avea doar 3 ani. Aici, la templu, Maria și-a petrecut întreaga copilărie, crescând în curățenie sufletească, rugându-se neîncetat și citind Scriptura împreuna cu alte fecioare, văduve și preoți.
Fecioara Maria a petrecut astfel, 12 ani, până când același Arhanghel Gavriil a vestit-o că-L va naște pe Iisus, Fiul Domnului. Ca să rămână nepătată în fața lumii, Fecioara Maria a părăsit templul și s-a logodit cu Iosif, martorul fecioriei ei și al miracolului divin al nașterii pruncului Iisus.
În calendarul popular, ziua intrării Maicii Domnului în Biserică mai este numită și Ovidenie, zi magică, de altfel, și corespunde cu sărbătoarea unei năprasnice divinități a lupilor, Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare. În noaptea de Ovidenie, când se credea că se deschide cerul și animalele vorbesc, se priveghea la lumina unei lumânări încolăcite pe farfurie. Tot în această noapte se fac farmece și descântece, se află ursita și se fac previziuni meteorologice. Dacă de ziua intrării Maicii Domnului în biserică este soare și senin, vara va fi secetoasă. Dacă vor fi nori, peste an vor fi epidemii și, de va ninge, va fi iarnă grea.
Pentru copiii morți nebotezați, dar și pentru oamenii care au murit fără lumânare, în această zi se fac praznice și se împart pomeni însoțite de lumănări aprinse. De asemenea, cei în viață dau de pomană lumânări aprinse deoarece există credința că lumina dată de Ovidenie va arde veșnic pe lumea cealaltă pentru sufletul celui care o dăruiește.
Se crede că de Ovidenie se deschid cerurile și că acum, cei cu sufletul curat pot înțelege graiul animalelor. Tot acum, e bine ca oamenii certați să-și ceară iertare și să se împace. Se mai spune că de Ovidenie ologii s-ar putea vindeca. Pentru protecția vitelor din gospodărie, dar și împotriva relelor și farmecelor care acum încep să lucreze se ung ușile și ferestrele cu usturoi. Ca să aibăa spor și belșug în casă, în această zi oamenii nu trebuie să lucreze.
Aflată în plin post al Crăciunului, de ziua intrării Maicii Domnului în biserică, credincioșii au dezlegare la pește, ulei și vin.
