În ziua de 24 iunie este celebrată sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută în popor ca Sânzienele sau Drăgaica. Este o străveche şi fascinantă sărbătoare românească surprinsă în scrierile lui Dimitrie Cantemir şi descrisă şi de Mircea Eliade, o sărbătoare încărcată de magie şi sfinţenie, o sărbătoare a verii şi a luminii, o sărbătoare a iubirii şi a încercărilor de desluşire a ursitei. În credinţa populară, noaptea dinspre Sânziene este o noapte magică şi sfântă în care cerurile se deschid la miez de noapte, iar duhurile umblă libere pe pământ pentru a se întoarce spre dimineaţă. Tot în această noapte vrăjile şi descântecele de dragoste au cele mai sorţi de izbândă. Sărbătoarea Sanzienelor are atât un caracter creştin, cât şi păgân şi este plasată în apropierea solstiţiului de vară echivalent cu cea mai lungă zi si cea mai scurtă noapte a anului. Etimologia cuvantului “Sânziene” este asociată cu ‘Sancta Diana”, o zeitate păgână, iar “Drăgaica” este un termen de provenienţă slavă.
Cine sunt Sanzienele, frumoasele nevăzute ale văzduhului?
Sânzienele (sau Drăgaicele cum mai sunt cunoscute în anumite zone ale Munteniei) sunt percepute de regulă în mentalul colectiv al poporului ca personaje de factura pozitive, fiinţe eterice şi inimaginabil de frumoase ce populează pe timpul verii pădurile şi câmpiile, colindând prin văzduh, pe ape sau pe pământ. Unii şi le imaginează sub forma unor fete tinere, zâne bune, cu trupuri zvelte, semiînveşmântate, cu părul lung, splendid şi de culoarea aurului. Ele se prind de mână într-o horă ameţitoare, desprinsă parcă dintr-o altă lume. Sânzienele sunt deţinătoare ale unor puteri magice. Ele investesc plantele şi mai ales florile ce le poartă numele cu proprietăţi magice, făcându-le apte pentru a veni în ajutorul celor care îşi doresc iubirea. Sânzienele sunt cele care aduc vara rod pământurilor, noroc, sănătate şi copii frumoşi femeilor căsătorite, alinare şi tamaduire celor bolnavi şi aflaţi în suferinţă, protecţie faţă de furia naturii. Tot Sânzienele aruncă vraja tămăduitoare peste plantele şi buruienile pământului. Fiinţe supranaturale, Sânzienele beneficiază şi de anumite însuşiri umane. Sânzienelor le place să fie iubite. Se supără şi pedepsesc dacă nu le iubeşti. Pot deveni la fel de rele şi duşmănoase precum Ielele sau Rusaliile. Dacă nu le respecţi ziua sau nu o ţii aşa cum se cuvine, Sânzienele, ca şi Ielele, te pot poci sau amuţi. Nu întâmplător Sânzienele se sărbătoresc la câteva zile de la solstiţiul de vară. Sărbătoarea Sânzienelor este o sărbătoare solară prin natura sa, celebrând viaţa, verdele, soarele şi lumina. Soarelui îi sunt închinate focuri impresionante în ziua de Sânziene. În jurul lor oamenii dansează şi se veselesc pentru ca relele şi necazurile “să ardă”, spiritele rele să se risipeasca şi sufletul să se purifice. În ţinuturile maramureşene se păstrează încă obiceiul “umblatului cu făclia”, obicei ce derivă dintr-un străvechi cult solar. Aprinderea rugurilor şi învartirea lor în sensul în care are loc mişcarea soarelui sunt un prilej de întâlnire şi petrecere pentru multi flăcăi şi fete.
Sânzienele: Puterea magică a florilor cu chip de soare
Dar ce anume face ca florile de Sânziene să fie atât de speciale? Sânzienele sunt flori mărunţele, de culoarea soarelui – galben-auriu, cu un miros foarte plăcut, un amestec între mirosul de fân şi miere. Ele înfloresc numai în preajma acestei sărbători şi, culese în ziua Sânzienelor, în cântec şi voie bună, capătă proprietăţi magice, cu adevărat tămăduitoare. Se spune că florile de sânziene au puterea de a spori farmecul fetelor care apelează la darul lor “făcându-le frumoase şi curate ca apa neîncepută”. Ele aduc totodata şi fertilitate şi ajută la vindecarea bolilor trupesti şi sufleteşti. Mai sunt cunoscute şi ca “iarba Sfântului Ioan”….
De Sânziene aflăm dacă avem soartă de iubire şi căsăatorie..
Sunt numeroase obiceiurile şi tradiţiile legate de această sărbătoare. Diferă de la o zonă la alta şi multe dintre ele sunt puse în legătură cu iubirea, căsătoria şi ursita omului. Nu degeaba este însă cunoscută sărbătoarea Drăgaicelor şi sub numele de Sărbătoarea Iubirii. Fetele nemăritate îşi pot pune flori de sânziene sub pernă pentru a-l visa pe cel care le este ursit. În anumite zone, coroniţele de sănziene sunt puse la un loc ferit în grădini şi spaţii deschise. Dacă dimineaţa florile de sânziene sunt încărcate de rouă înseamnă că Sânzienele ţi-au hărăzit o căsătorie în anul respectiv. Prin urmare, fii foarte atentă la ceea ce visezi în noaptea dinspre 23 spre 24. Se spune că visele din această noapte sunt frânturi din viitor şi realitate…
În dimineaţa Sânzienelor, fetele pornesc în grupuri pentru a culege sânziene din care împletesc coroniţe pe care le închina Soarelui. Prind aceste coroniţe în păr, le pun pe cap sau le pun în sân. Dacă este posibil, florile de sânziene trebuie culese cât încă au stropi de rouă pe ele. Totodată, fetele pot împleti cununi şi pentru membrii familiei sau pentru cei care nu sunt prezenţi. Pentru persoanele de sex masculin, cununile sunt împletite în formă de cruce, iar pentru persoanele de sex feminin acestea iau forma cercului. Seara, fiecare fată îşi aruncă coroniţa către acoperişul casei. Aşteaptă până dimineaţa că Sânzienele să lase ‘semne’ pentru a afla când se vor căsători, cu cine se vor căsători… Dacă cununiţa rămâne pe acoperiş şi nu pică pe pământ, este un semn de bun augur. Se crede că persoana care a aruncat-o se va măita în curând. Dacă pică de pe acoperiş pe pământ se consideră a fi un semn rău pentru persoana respectivă. Căderea ei anunţă un necaz sau chiar o primejdie de moarte.
În zonele urbane, s-a perpetuat un alt ritual de aflare a ursitei în noaptea dinspre Sânziene. Fetele care doresc să-şi afle destinul sau numele celui cu care se vor căsători trebuie să umple ochi un vas cu apă şi să aprinda o lumânare roşie. În acest vas cu apă vor trebui să picure 23 de picături de ceară de la lumânarea aprinsă. Ceara are tendinţa de a se strânge pe margine, formând anumite litere. Prima literă formată este iniţiala celui cu care urmează să te căsătoreşti.
Pe de altă parte, înainte de a se culca, tinerii flăcăi obişnuiesc să pună un fir din aceste flori ale soarelui în fereastră. Dacă în timpul nopţii Sânzienele lasă un "semn" (spre exemplu un fir de păr agăţat în firul de sânziană) este un indiciu că o căsătorie va avea loc cât mai curând. În schimb, dacă mai mulţi ani la rând Sanzienele nu lasă niciun semn înseamnă că feciorul respectiv are ursita întârziată.
Alte obiceiuri şi tradiţii legate de sărbătoarea Sânzienelor
Se spune că undeva, în mijlocul pădurii, în noaptea magică dintre 23 şi 24 iunie, înfloreste magica floare albă de ferigă, aflată însă în paza duhurilor. Cel care o găseşte şi reuşeşte să culeagă floarea, ţinând piept duhurilor, va fi binecuvântat prin cel mai mare noroc şi prin puterea de a citi gândurile oamenilor. Furnicile poartă noroc dacă sunt zărite în această zi şi cu atât mai mult dacă se întâmplă să zăresşi una în geantă sau portofel. Se crede că vei avea parte de abundenţă şi noroc în anul respectiv. Dacă vor ca iubirea să îi unească toată viaţa şi să nu ‘curgă’, tinerii îndrăgostiti trebuie să se scalde în apele mării în ziua de Sânziene, fie preţ şi de câteva secunde. Mai mult, ziua de Sânziene reprezintă prilejul cel mai indicat pentru a culege şi alte plante tămăduitoare, utilizate ca leac în diverse suferinţe trupeşti de-a lungul anului. De asemenea, în dimineaţa de 24 iunie, în anumite sate ale României se mai păstrează obiceiul scăldatului în roua proaspăt culeasă de pe sânziene şi alte plante sau obiceiul clătirii obrazului cu această apă magică, vie, binecuvântată.
În funcţie de starea vremii în ziua de Sânziene, bătrânii satelor ‘citesc’ vremea pentru următoarele 40 de zile. Ploaia în această zi sau în ziua următoare anunţă o perioadă îndelungată de zile ploioase. De asemenea, în anumite zone ale ţării, s-a mai păstrat un alt obicei, cel al scăldatului în ape curgătoare. Scăldatul ritualic are rolul de a purifica persoana respectivă şi de a spăla necazurile din acel an. Mulţi cred că scăldatul în apă atrage după sine bunăavoinţa sfântului Ioan, acesta ajutându-te să îţi îndeplineşti dorinţele.
Tot noaptea dinspre Sânziene este un moment prielnic pentru a cere ajutorul sfântului Ioan în a găsi răspunsul la anumite probleme şi întrebări care te macină. Un obicei ce pare a fi însă mai degrabă împrumutat decât autohton este următorul: scrie pe o foaie de hârtie întrebările care te frământă şi pentru fiecare întrebare fă doua bileţele pe care scrii “Sfântul Ioan spune da”, “Sfântul Ioan spune nu”. Aşaza biletelele cu “da” şi “nu” afară într-un vas şi lasă-l acolo pe tot timpul nopţii. Dimineaţa, când te trezeşti, citeşte întrebarea şi extrage un bileţel pentru întrebarea respectivă fără să tragi cu ochiul la ce extragi din vas. Se spune că răspunsul pe care îl alegi este răspunsul bun. (sursa: garbo.ro)
