Să nu-ţi faci probleme! Am întrebat doar aşa, din curiozitate... Ca să văd dacă nu cumva, din cauza „traiului prea bun”, mi-a luat-o mintea cu sorcova înainte de termen. Am mai scris despre cum se mişcă opoziţia din România în raport cu puterea actuală. Ultimele evenimente m-au determinat să revin asupra subiectului. Treaba asta ar cam trebui să ne intereseze pe toţi. Ar trebui pentru că, indiferent de scârba care ne-o provoacă clasa politică de la noi, nu prea ne este indiferent ce va urma de anul viitor. Partidul care este acum la putere (PDL) a tăiat salarii, a redus pensii, a aruncat ţara în prăpastie şi a adus furtul la nivel de politică de stat. Pentru mulţi dintre voi, guvernul actual, la braţ cu gaşca de primari, consilieri, funcţionari publici şi alţi acoliţi ai lor, ar trebui să plece. Foarte corect! S-au compromis, trebuie taxaţi! Cum altfel decât la vot? Sigur nu se poate prin alte mijloace. Numai că odată ajunşi la urne trebuie să alegem pe alţii. Alternativa din acest moment nu e însă deloc prea generoasă. Nu cantitativ, cât mai ales calitativ. Opoziţia din România e unită, e numeroasă (sub aspectul membrilor de partid), e superbă dar total ineficientă. Am spus opoziţie! Nu vreau să mă refer la unul sau altul dintre partide. Ele, partidele sunt, în ansamblul lor ineficiente în raport cu puterea pentru că nu ştiu să-şi aleagă sfătuitorii. Colcăie sediile de partide şi birourile de parlamentari din opoziţie de inidivizi care se dau strategi, lansează idei strâmbe şi nu fac altceva decât să-i pupe în cur pe viitorii candidaţi şi să le bage în cap că ei sunt buricul pământului şi că au şanse foarte mari să ajungă primari sau parlamentari pentru că „ăştia de la PDL s-au dus în cap din cauza măsurilor de austeritate”. Oamenii ăştia care vor veni să vă ceară votul anul viitor nu-s în stare să-şi gândească singuri propriile strategii de campanie şi aşa ajung sfătuitorii second-hand (mulţi dintre ei se spărgeau în figuri când PDL câştiga alegerile) să distrugă alternativa la guvernarea naţională sau locală. În tot acest timp, oamenii puterii se regrupează şi lucrează exact acolo unde este nevoie. Adică direct la nivelul omului de rând.
