Când am auzit, ieri, despre accidentul aviatic din Apuseni şi am aflat că nu există victime decedate, primul lucru care mi-a venit în minte a fost... imaginea lui Denzel Washington. Când era el, Denzel, pilot (în Flight/2012). Chiar înainte de a porni într-o cursă şi-a turnat, într-un pahar cu suc, două sticluţe mici de vodcă; avionul s-a defectat, s-a impus aterizarea forţată; s-au înregistrat vreo doi morţi. Pilotul devine dumnezeul americanilor, deh, reuşise o aterizare pe care nimeni n-ar fi fost capabil s-o realizeze. Începe ancheta, se dovedeşte că defecţiunile aeronavei erau detectabile şi uşor reparabile, se analizează câteva probe de sânge şi se constată că pilotul s-a urcat băut la bord. Îşi caută un avocat care să-l scape de închisoarea pe viaţă, iar filmul de termină când în faţa casei lui opreşte maşina care urma să-l ducă în arest.
Dacă nu murea, Adrian Iovan ar fi fost trecut prin ciur şi darmon şi cred că ar fi şi fost scos vinovat de ceva grav. Nu conta că era plecat cu un avion de jucărie să salveze vieţi, alături de o echipă care şi-a asumat şi ea riscul unei astfel de călătorii tot ca să salveze vieţi. Nu ar fi contat că Iovan a avut, iniţial, şapte din şapte supravieţuitori ai unui accident aviatic, nici că morţii au început să apară la zeci, poate sute de minute după accident, din cauza prostiei celor care ar fi trebuit să-i coboare vii din vârful muntelui. Răniţi grav, dar vii!
Aş face câteva pariuri cu dumneavoastră: În urma anchetei, Adrian Iovan va fi găsit cu o vină, fie şi numai aceea că a plecat pe ceaţă!, şi nimeni nu va mai sări să-i apere onoarea. Şefii salvatorilor vor fi şi ei “sancţionaţi”: nu vor primi decoraţii (nu, nu-şi va pierde nimeni nici măcar un procent din salar, darmite funcţia). Despre Argentin pădurarul şi despre cei care s-au dezbăcat ca să-şi doneze hainele victimelor nu se va mai auzi nimic. Pe căutătorii plecaţi cu hărţi turistice să găsească supravieţuitori nu-i va înţelege nimeni: ei sunt vinovaţi că au nişte şefi idioţi! România nu va avea, în continuare, o aeronavă cu care medicii să intervină de urgenţă, în regim de voluntariat, că bani nu-s. “Serviciilii” vor asculta şi vor localiza în continuare telefonul meu, cu care îi cer mamei să-mi ia carne de pui pentru căţel de la magazinul lu’ Crevedia de la Hale, nu pe cel al unui suferind, oricare ar fi fost el (cei care aţi sunat cel puţin o dată la 112 ştiţi despre ce vorbesc!)
În rest… Dumnezeu să-i odihnească pe Adrian Iovan şi pe medicul rezident, Aurelia Ion!
