Cu toții stăm și ne întrebăm care este formula ca acest supererou al României, Traian Băsescu, să poată fi anihilat, precum se întâmplă în jocurile video, acolo, unde, de la un anumit nivel încolo, eroul poate fi învins. De ce ne punem această întrebare? Nu că cineva i-ar dori răul președintelui. Dar, tocmai, pentru că el este un jucător, pentru orice jucător există, sau ar trebui să existe, și un contra- jucător. Este clar că el nu este un jucător solitar, undeva, există un adversar pe măsură. Întrebarea este: acest adversar este PSD-ul, altcineva sau ambele variante? Pornind de la asta, să ne gândim puțin. De curând, domnul președinte a inițiat procedura de declanșare a referendumului. Culmea este că, în urmă cu 4 ani, a făcut exact același lucru, folosind exact aceeași tactică de ridicare a unei mingi la fileu, ca parte a strategiei campaniei sale prezidențiale. Ce a vizat strategia de atunci? Implicarea factorului emoțional al poporului român. Aceasta este una dintre găselnițele domnului președinte, marota pe care o folosește ori de câte ori are de trecut un hop. S-a vazut că, la români, dacă nu merge cu gâtul prins în jug, merge cu șantajul emoțional. Ciudat este faptul că, deși referendumul din 2009 a fost validat, aplicarea lui s-a pierdut. Ca acel referendum să fi fost aplicat în conformitate cu ceea ce Traian Băsescu urmărește acum ar fi trebuit ca Parlamentul, pe atunci majoritar favorabil, să acționeze în acest sens. Ceea ce ar fi implicat modificarea Constituției- revenim la tema actuală- care ar fi trebuit votată tot printr-un referendum- din nou, o temă actuală- iar reducerea numărului de parlamentari să se facă printr-o lege organică votată de Parlament și promulgată de președinte, același Traian Băsescu. Toate bune și frumoase. Dar nimic din toate aceastea nu a fost dus la capăt. De ce? De ce domnul președinte Traian Băsescu a lăsat să se piardă definitiv efectul pe care referendumul din 2009 ar fi trebuit să îl producă? Explicația ar fi una singură. Convenabilul situației parlamentare și politice din acel moment, dar, mai ales, aceea de președinte, nu cea care privește statutul în sine, ci aceea referitoare la imaginea pe care o avea în popor și care s-a văzut cu ocazia votării referendumului. Suntem în 2013, la patru ani distanță. Traian Băsescu joacă singur pe un teren roșu, teren ostil (aparent!?!) pentru dânsul. Și tot aparent, Traian Băsescu nu mai deține multe pârghii. Dar de unde îi vine lui Traian Băsescu această existență de pasăre Pheonix? Parlament favorabil, nu. Încălcări constituționale repetate, da. Inițieri redundante de referendum, da. Susținere externă, pare că nu. O coabitare cel puțin stânjenitoare cu guvernul, pare că da. Și ceea ce este cel mai important, susținerea populară, interpretabil. Atunci, ce să fie? Și de ce acest referendum acum? Dacă în 2009, am știut la ce îl ajută, de data asta, la ce îi mai poate fi de folos? Referendumul de acum este cel mai bun barometru pentru Traian Băsescu. Pentru un singur lucru. Pregătește un avanpost, parte din retragerea sa tactică, pentru alegerile prezidențiale. Întreaga lui strategie constă în abaterea atenției de la adevăratul joc pe care îl face în spate. Acela al creării paravanului pentru anul viitor. Deși, se crede că subiectul de acum nu are nicio legatură cu prezidențialele, este bine de reflectat asupra importanței unui barometru pentru Traian Băsescu ce are nevoie de o imagine de ansamblu dintr-o poziție delicată pe moment. Referendumul este o investiție pentru 2014. Traian Băsescu nu se va mai bate nici cu guvernul și nici cu parlamentul. Adevărata bătalie se va da în 2014. Așadar, având toate aceste coordonate, speculative, bineînțeles, nefiind în mintea lui Traian Băsescu, rămâne întrebarea: cum poate fi anihilat acest supererou? O singură soluție pe care USL-ul- și aici mă refer în mod special la PSD- nu o ia în seamă, făcându-și foarte prost calculele. Rămâne să se mai gândească, să mai crească niște nivele și, poate, va ajunge și la soluția- singura!- corectă care, ca orice lucru simplu, este, de asemenea, și foarte complicat. Un pont: ca de obicei, și mai ales în momentul de față, Traian Băsescu nu are soluții concrete și viabile pentru a contracara ceea ce îl deranjează, jucând greșit și nescoțând la timp ultimii săi ași- revizuirea Constituției și regionalizarea. Acum, joacă la cacealma, însă, să fiu în locul celor aflați de cealaltă parte a baricadei lui Traian Băsescu, nu aș paria pe faptul că nu mai poate fabrica un alt as. Un ultim as asupra căruia voi reveni.
Marina Ene
