O ştire şoc a făcut joi, după prânz, ocolul presei online din judeţul Prahova. Unul dintre jurnaliştii prahoveni, proprietar de publicaţie online şi realizator de emisiune TV la un post local a fost reţinut de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, el fiind acuzat de şantaj şi trafic de influenţă. Virgil Rădulescu, proprietarul site-ului de ştiri www.stiriprahova.ro şi realizatorul emisiunii „Faţă în Faţă” de la Wyll TV cică ar fi fost denunţat de un funcţionar public din Ploieşti căruia i-ar fi cerut şpagă ca să nu scrie ceva nasol despre el. Nu ştiu dacă-i adevărat. Nu ştiu dacă-i lucrătură. Nici măcar nu ma interesează foarte tare dacă Rădulescu a cerut sau nu bani ca să nu scrie ceva sau să nu spună ceva la emisiunea pe care o realiza. Am însă suficientă experienţă în media din Prahova ca să spun că mie îmi pute rău de tot chestia asta. Dacă Virgil Rădulescu e vinovat, să plătească! Să facă pârnaie la greu pentru că s-a pretat la aşa ceva! Treaba e alta. Dacă procurorii aveau suficiente date ar fi ieşit în faţă cu ele. Ar fi dat comunicate de presă, aşa cum se dau aproape zilnic presei informaţii de genul: agentul de poliţie rutieră a luat 500 de lei mită ca să nu facă dosar penal unui şofer. Cred că era aproape imposibil ca oamenii legii să reziste tentaţiei de a da exemplu: uită băi fraierilor, l-am prins pe unul de-al vostru şi-l băgăm la zdup! A cerut atât de la X, a primit atât şi toate astea pentru ca să nu facă Y lucru. Mi se pare extrem de simplu. Cum însă a fost preferată răspândirea informaţiei „pe surse”, chestia cu Virgil Rădulescu sună mai mult a avertisment pentru mai mulţi ziarişti din judeţ. Ceva de genul: băieţi, suntem cu ochiii pe voi! Dacă nu intraţi în „combinaţii” cu cine trebuie, vă riscaţi libertatea. Poate greşesc. Poate Virgil e vinovat şi merit să mi se dea peste bot ca să nu-mi mai las mintea să găsească scenarii în orice rahat. Sincer, m-aş bucura să fie aşa. Ar însemna că, în sfârşit, instituţiile statului au început să-şi facă treaba corect. Mai e însă un amănunt pe care n-am putut să-l trec cu vederea. Ştiu că în Ploieşti sunt ceva practicanţi de şantaj prin media. Ştiu şi ce-s alea probe, aşa că nu-i numesc. Simplu: pentru că nu le am. Nu am decât o serie de informaţii, purtate din gură în gură pe la „şpriţuri” şi pe care le consider credibile. Dar nu-i suficient pentru a-l face albie de porci pe un om. Şi vă mai spun ceva: nu-mi place să umblu cu cioara vopsită. Mai bine că nu-s procuror...!
