Sunt al dracului de mulţi din ăştia. A cam devenit tradiţie pe la noi, mai ales printre cei care au ales să se realizeze prin politică. Mai întâi candidaturile şi apoi eventualele reuşite prin parlament, prin guvern sau prin administraţia locală le-au luat minţile unora pe care tu, cel care te-ai dus la vot ca să dai cu ştampila în ei, sperând nu că va fi mai bine, ci doar să nu fie mai rău, chiar credeai că măcar vor avea ceva mai mult bun simţ decât cei de dinaintea lor. Românii spun că se văd cu sacii în căruţă şi nu le mai pasă. Treaba e simplă. Băieţii ajung pe funcţii şi îşi bagă picioarele în toţi şi în toate. Că doar n-au ajuns acolo ca să facă ceva pentru fraierii care i-au ales. Să nu facem noi o şpăguţă, o mânărie? Nu se poate! Ce dracu facem peste patru ani dacă ăştia nu ne mai pun pe liste sau dacă fraierii votanţi se trezesc? Cam aşa se întâmplă când bagi în parlament sau în administraţie fomişti incapabili să se descurce în lumea reală. Băieţii ăştia rupţi de realitate ar cam trebui să se trezească. În pauza de somn dintre două şedinţe la cârciumile colegilor de partid ar trebui să se gândească serios că odată prăvăliţi din căruţă, sacii lor umflaţi ar putea să pice peste ei.
