La ceva vreme după ce ecourile megascandalului cu dezinfectanții din spitale, scandal de pe urma căruia a decedat, în condiții încă incomplet elucidate patronul firmei HexiPharma, Cătălin Tolontan lovește din nou și cam în același stil. De data asta este vorba despre echipa de fotbal Petrolul Ploiești și al ei finanțator, CEO Veolia, Mădălin Mihailovici pe care-l acoză de maneve dubioase în ce privește alegerile de la Federația Română de Fotbal, alegeri care s-au finalizat cu realegerea lui Burleanu. Atacurile vin într-un moment foarte bun al echipei ploieștene de fotbal, când aceasta este la un pas de promovarea în Liga a doua, dar și într-un moment delicat prin care trece finanțatorul Veolia, care este într-un conflict cu administrația locală ploieșteană. Cu alte cuvinte, propaganda și-a făcut treaba. Ar fi bine ca suporterii adevărați ai Petrolului să nu pună botul la așa o mizerie și să-și vadă în continuare de susșinerea echipei. Avem semnale serioase că acest lucru se întâmplă. N-am putut să trecem însă peste opinia exprimată într-un articol de presă de unul dintre cei mai înfocați susținători ai Petrolului Ploiești, avocatul George Botez, cel care este și consilier municipal social-democrat. Redăm în conitnuare integral textul publicat de avocatul Botez:
”Apropiata revenire a Petrolului în Liga a doua a fotbalului românesc este prilej de entuziasm pentru toată suflarea Lupilor Galbeni. Însă, se pare că acest entuziasm nu este împărtăşit şi de cei care nu văd cu ochi buni ascensiunea galben-albaştrilor.
O “dezvaluire” de toata jena a ziaristului sportivo-investigaţional Cătălin Tolontan îl are în prim plan pe Mădălin Mihailovici, CEO al partenerului finanţator al Petrolului. Din negura înregistrărilor ascunse, devenite sport naţional, se afirmă cu amarul învinsului că realegerea lui Burleanu ca preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal ar fi fost rodul unor manevre ilegale ale alesului, iar in aceste manevre s-ar afla şi persoane din anturajul Petrolului.
Că Burleanu merita sau nu al doilea mandat este o chestiune care poate fi dezbătută încă patru ani de aici înainte. Din punctul meu de vedere, Burleanu este emanaţia fotbalului mic şi nu a celui profesionist, de anvergură. Însă asta interesează mult mai puţin.
Ce ma interesează ca ploieştean şi petrolist este să aflu de ce din cele 178 de voturi obţinute de Burleanu, doar votul Petrolului a fost comentat de către Tolontan. Iar în legătură cu asta se naşte o singură întrebare legitimă: dacă un candidat îşi face lobby şi discută cu cei pe care doreşte să-i aibă alături într-o campanie, solicitându-le voturi pe o luptă electorală, asta se cheamă nelegiuire în condiţiile în care ambele tabere au procedat la fel? Nu de alta, dar Ionuţ Lupescu s-a “dăruit” mediului politic cu toată dezinvoltura, făcând întâlniri de amor electoral şi cu dreapta, dar şi cu stânga eşicherului.
Şi atunci mă duc cu gândul mai departe: oare pe cine deranjează actualmente ascensiunea Petrolului, o echipă care fusese îngropată cu puţin timp în urmă? Iar acest răspuns ar trebui dat, în primul rând, suporterilor care prin eforturile depuse pe banii lor au contribuit la renaşterea Petrolului atunci când totul părea pierdut. Şi au realizat minunea: Petrolul există!”