„Justitia populara” s-a aplicat mai intai in Uniunea Sovietica, primul stat in care s-a „infaptuit” revolutia socialista. In 1935, Andrei Vasinski, de formatie jurist, a fost numit Procuror General al URSS. El a transpus teoria marxista a luptei de clasa in justitie, care a
devenit un instrument pentru eliminarea opozantilor regimului. S-au declansat procesele publice de „tradare” (1936-1938), iar populatia sovietica a asistat uimita cum bolsevici marcanti precum Kirov, Buharin si Kamenev si-au marturisit, pe rand, „vinovatia”. Vasinski a anulat prezumtia de nevinovatie, marturiile acuzatilor („smulse” prin metode violente) devenind dovezi suficiente in instanta pentru condamnarea la moarte. Odata intrati in „malaxorul” justitiei, acuzatii nu mai aveau scapare, sfarsind in fata plutonului de executie. Vasinski si-a publicat teoria sa despre „justitia populara” intr-un volum premiat de catre autoritatile sovietice cu Premiul Stalin. Metodele sale au fost copiate intocmai de procurorii statelor comuniste nou aparute dupa razboi.
