”....mi se pare normal ca aceia care conduc o ţară să trăiască în aceleaşi condiţii cu majoritatea care-i votează, şi nu cu minoritatea bogată.” Jose Mujica- Presedinte Uruguay
Am dat de un articol în Facebook care prezintă opiniile președintelui uruguyan, Jose Mujica, asupra ideii de președinte de țară și a felului în care acesta trebuie să fie ca om politic și ca lider de stat. Și am rămas impresionată din nou de acest om, ce pare că este o ființă extraterestră aterizată pe pământ sau un atenian antic care vorbește despre o lume pe cât de perfectă, pe atât de ireală și imposibilă în acest moment și în această lume.
Omul ăsta, dacă o fi om, ceea ce îmi este greu de crezut, impresionează până dincolo de lacrimi și șoc prin felul în care trăiește și vorbește din poziția și calitatea pe care le deține într-un stat al lumii.
Fie el și numai cât o nucă, încă o dată cât Bucureștiul din perspectiva numărului de locuitori, o țară așezată pe un continent unde prăpastia dintre bogați și săraci este cât de aici pe Pluto de mare și insurmontabilă și unde cartelul drogurilor și al tuturor genurilor de trafic de moarte face ravagii și conduce în mod absolut de la un capăt la altul al continentului sud-american.
Bunicul acesta trăiește și vorbește ca din povești sau basme despre o lume în care un președinte de țară trebuie să știe să iubească mai înainte de toate oamenii, și nu banii, unitatea națională cu cei săraci și mulți, și nu exclusivismul celor puțini și putrezi de bogați, să înțeleagă ce înseamnă să fii OM într-o lume creată de ființe inumane până în măduva oaselor care au acaparat puterea și care nu se mai satură de ea, așa cum cancerul nu se mai satură de carne până nu o devoră și doboară întreg organismul în care trăiește până îl omoară.
Și stau să mă gândesc acum, cu o săptămână înainte de alegerea celui de-al patrulea președinte al nostru, al românilor, ce calități ar trebui să aibă președintele care îmi va conduce mie și altora ca mine, celor câtorva milioane de români care trăim în această țară, destinele pentru următorii 5 ani și nu numai.
Pentru că nenorocirea noastră nu se va termina acum și nu se va opri nici în următorii 5 ani, 10 ani, 100 de ani dacă nu vom ști exact ce să facem cu destinul nostru individual, ce formează destinul țării împreună și deopotrivă pentru zeci și sute de ani de acum înainte din momentul în care ne vom duce peste o săptămână sau alte 2 săptămâni să punem o amărâtă de ștampilă pe unul sau altul dintre inumanii ce au acaparat puterea acum 25 de ani și se numesc cancerul vieții noastre care ne ucide lent și ne va pune în mormânt pe noi și generațiile care vor urma.
Oare singurul pericol pentru cel care vine să ne conducă viața și țara asta în care ne ducem viețile îl reprezintă doar bogăția pe care o are sau pe care ar putea să o facă pe spatele nostru al tuturor?
Oare că este bogat sau sărac reprezintă cu adevărat un barometru și un indicator corect pentru ceea ce NU mai trebuie să fie cel care va veni și cel care va face cu noi exact ceea ce au făcut și ceilalți înaintea lui, sub acoperirea perfectă pe care noi i-o dăm prin ceea ce se numește Constituție, legi, prerogative, demnități, putere, etc.?!
Oare, acum când ne uităm și vedem că oricare dintre cei 14 care stau și așteaptă precum o haită de lupi ca victima să cadă și ca ei să atace și să se înfrupte, numind un mascul alfa pentru a le acoperi și satisface nevoia de a prăda și a stăpâni în următorii ani, poate reprezenta vreunul vreo virtute, oricât ar fi ea de anemică și palidă pentru a fi ales să conducă iară această țară și pe noi, oamenii din ea?
Oare există în lumea asta cu adevărat un singur om care să ajungă acolo sus și să nu fie deja bolnav, atins iremediabil de pofta vampirului de sânge, putere, bani, manipulare, minciună, planuri de camarilă, sclavizare și umilire, dominare, posedare și decimare a tot ceea ce înseamnă țara și oamenii din ea?
Oare mai putem visa la un Mesia al politicii și societății românești care să intre în cetate ținând în mână ramuri de măslin și propovăduind iubirea și pacea, echitatea și binele pentru toți, fără să ne gândim ca ăsta este tot un show regizat de către marii păpușari vestici și estici pentru o mână de marionete posedate de duhul răului absolut- acela al poftei de putere și bogăție?
Oare Jose Mujica este excepția adevărată de la această lume excepțional de hâdă și strâmbă, croită prost de minți bolnave și rele al căror singur scop este acela de care habar nu avem și pe care poate și ei l-au rătăcit în tot acest ocean de suferință și minciună, de iluzie și moarte?
Și, dacă el este acela care știe și poate să fi un președinte al celor mulți și săraci, într-o lume a celor și mai mulți și mai săraci și răul nu l-a ajuns, nu încă!, cum am putea și noi să știm ceea ce uruguayenii au știut când și-au ales la cârma țării lor o astfel de ființă, acum, când ceasul de la bomba noastră ticăie într-un mod în care ne face să înnebunim de groază și neputință pe noi aceia care am mai rămas încă normali la cap și care nu rânjim în gol și nu ne mai îndesăm un mic în gură, clătind-o apoi cu o bere, în așteptarea sărbătorii naționale a dezastrului ce continuă sub un alt nume, sub un alt așa-zis președinte?
Ce calități ar trebui să aibă un președinte de țară?
Ce calități ar trebui să mai aibă, dacă le mai poate avea, un președinte al României?
Eu, în acest moment, îmi pun toate aceste întrebări, înainte de a mă întoarce pe partea cealaltă și a mă gândi că am visat ceva ce se numea un președinte sărac, cinstit, un președinte OM, care iubește oamenii, pe cei mulți și săraci și care trăiește undeva pe această planetă și conduce o țară cât o nucă.
Marina Ene,
Consultant politic
