S-a spus că actuala campanie electorală este una complet diferită de restul celor de până acum. S-a mai spus că este una extrem de murdară, sau cea mai urâtă sau că, pur și simplu, nu există. Corect și, în același timp, fundamental greșit.
Până acum, ne-am înșelat cu toții.
Revelația este aceea că nu numai că această campanie este singura cu adevărat reală din ultimii 25 de ani de simulacre și simulări de campanii electorale de diferite feluri, ci, mai ales, că, de aproape o lună, avem deja un președinte.
Iar acest președinte ne-a dat și ne dă nouă, românilor, o lecție de care aveam nevoie. Aceea că se poate face campanie și poți deveni președinte fără să alegi circul, fără să te bați cu pumnii în piept că ai ceva de spus, în timp ce îi lași pe ceilalți 13 muzicanți din orchestra de campanie să facă spectacolul, ei nefiind altceva decât oamenii din staff-ul tău.
Aveam nevoie de exact acest gen de campanie în care ni s-a oferit și spectacolul cu care am fost obișnuiți și pe care îl așteptam, dar de care cel care ne este deja președinte s-a detașat, lăsând ca, pe fond, vânătoarea de vrăjitoare și capete politice să se desfășoare în voie.
Această campanie ce mai are puțin și se termină fără ca noi să ne dăm seama este tocmai răgazul de care aveam nevoie pentru a face la modul real o schimbare, deși neștiută (pe modelul poveștii Petrică și lupul) și de care noul nostru președinte avea nevoie pentru a se instala. Silențios. Invizibil.
Și mai reflectă ceva această campanie electorală de instalare a președintelui. Faptul că nu este nevoie să iasă nimeni în stradă sau să moară ca să să apară - de data aceasta cu adevărat - un nou regim politic, social, statal și SĂ ȚI SE aleagă un președinte care reflectă întocmai toate acestea.
Dar cine și cum este acest nou președinte?
Vine de pe un palier politic nemaiîncercat până acum, dar pe care mulți dintre noi, românii, ni l-am dorit drept o certitudine, ca singura formă de salvare de neocomunismul ultimilor 25 de ani.
Nu a promovat și nu va promova niciodată o doctrină anume de partid pentru că a înțeles clar că funcția de președinte nu este sinonimă cu cea de om și de tătuc de partid. El nu este partidul. Partidul poate fi și este în slujba lui. El este doar președintele României.
Nu este un președinte vizibil. Pentru că cei dinaintea lui au fost mult prea vizibili, devenind în vedete ce și-au creat grupuri de show politic.
Dacă Ion Iliescu înseamnă neocomunismul, Emil Constantinescu a fost un „punct orb”, iar Traian Băsescu a fost un produs original românesc cu care mulți s-au identificat, noul nostru președinte nu are o reprezentare anume. Nu se identifică cu niciun tipar și nicio tipologie. El este, așa cum și trebuie să fie. Neutru. Este, mai întâi, președintele României, reprezintă statul român, iar statul român ne reprezintă pe noi toți.
Contrar aparențelor, învățați fiind cu mult zgomot și cu și mai mult nimic, în momentul de față, deja președintele este mai mult decât prezent. Doar că o să ne ia ceva vreme până o să ne obișnuim cu faptul că, de această dată, președintele este un profesionist politic, nu un showman.
Acum, tot gunoiul acumulat în ultimul sfert de veac a fost vărsat în mijlocul casei, iar noul președinte, contrar celor dinaintea lui, are - și aici - o trăsătură complet diferită. Nu scobește în gunoi, nu este interesat să îl curețe și nici să facă mai mult gunoi. El îl va pune doar pe fiecare dintre cei care au făcut mizerie să explice gunoiul făcut și să îl curețe.
De data aceasta, Europa a fost mai rapidă și mai abilă decât America, cea care a ales penultima dată.
Europa a ales un președinte pentru români, iar noi abia acum suntem acasă în Europa. Tocmai că ne aflăm la confluența importantă dintre Vest și Est. Tocmai pentru că ne numim români și că aveam nevoie de această lecție.
Restul, rămâne ca deja președintele să facă ceea ce trebuia demult făcut, aici, între noi românii, europenii.
Iar cei care nu au înțeles încă toate acestea....Ghinion.
Marina Ene, Simona Stan
(Consultanți politici)
